close
no thumb

Belisaire_demandant_l'aumone_Jacques-Louis_DavidAi întâlnit vreodată oameni care să te numească egoist și să ai impresia că într-adevăr ești o cămilă interesată doar de cocoașa ei? Sau și mai bine…ai auzit de oameni buni, care fac acte de caritate și se numesc altruiști? Află că și ei sunt egoiști. Și tu ești egoist și eu sunt așa și oamenii din jur. Diferența constă doar în gradul de ipocrizie cu care unii susțin că PENTRU TINE sau pentru alții au făcut anumite lucruri.

Înainte să îți spun cele trei tipuri de egoism, vreau să clarific că egoismul nu este ceva rău. Nu înseamnă că ești inapt să ajuți pe alții și ar trebui să te gândești doar la tine sau că e inutil ceea ce faci pentru prieteni, familie, oameni. Egoismul devine parșiv doar atunci când nu conștientizezi de ce faci ceea ce faci și actele tale de caritate le numești sacrificii sau și mai rău, arunci apoi cu reproșuri înspre ceilalți.

1. Egoismul „pentru mine”

Primul tip de egoism este acela în care îți spun ție „Nu!” pentru a-mi onora sufletul meu. Poate am nevoie de puțin timp sau spațiu, poate nu am chef să te ajut sau pur și simplu nu pot. Acesta este un mod mai sănătos, deoarece este direct recunoscut și înainte de a te ajuta pe tine, e necesar să mă încarc eu (cu orice aș avea nevoie). De exemplu, dacă îmi ceri să vin la tine la 2 noaptea că ești supărat, dar nici eu nu sunt într-o stare prea bună și simt că am nevoie de timp cu mine, spunându-ți ție Nu, este mult mai util decât să vin să ne lamentăm amândoi.

Orice ai cere de la oameni, între întrebare și răspuns există un spațiu unde ei pot decide dacă să facă acel lucru sau nu. Dacă te superi este fix problema ta. Tipul unu de egoism, este unul în stare brută, neșlefuit.

2. Egoismul „pentru alții”

Tipul doi este deja mai rafinat. Este tot un egoism, atâta că poartă o mască șlefuită. Cei care intră la categoria asta ajută oamenii, sunt cei care se numesc altruiști,  filantropi, cei care își dedica viața unor scopuri înalte, mor pentru patrie, etc.  De ce este acesta un egoism? Păi să ne gândim așa. Gândește-te la o faptă bună pe care ai făcut-o. Poate ai ajutat pe cineva, poate muncești la un anume scop ce-i implică și pe ceilalți, poate ai dat 2 lei unui cerșetor, etc. Buuuun! Te-ai simțit bine făcând acel gest? Atunci deschide ochișorii și observă că pentru tine ai făcut-o, nu pentru ceilalți. Pentru starea ta de bine, de pace, pentru a-ți întări credința în rolul tău de „Om bun”. Imediat după ce ai ajutat un om, starea ta de bine a crescut pentru că te-ai simțit UTIL. E normal și e foarte bine că e așa.

Și hai să o luăm și altfel. Fii sincer cu tine și imaginează-ți că ajuți pe cineva, iar acel om nu apreciază gestul tău. Pur și simplu îl lasă rece, deci nu primești nici admirație, nici complimente, nici măcar un „Mersi frumos!” Cum te simți acum? SAU…Faci un gest pentru cineva, iar persoana aia peste o perioadă scurtă se poartă urât cu tine. Cum te simți?

În majoritatea cazurilor, la scenariile de mai sus apar reproșurile. „Eu te-am ajutat, iar tu nerecunoscătorule … !” Aici stă ascunsă perversitatea celui de-al doilea tip de egoism. Când pretinzi ceva (obligi la ceva) ca urmare a ceea ce tu faci oricum pentru tine.

Este în regulă să faci lucruri frumoase, bune pentru ceilalți și crede-mă…acest tip de egoism nu este rău. E chiar foarte bun pentru că dacă n-ar exista, oamenii nu s-ar mai ajuta între ei probabil. Însă problema apare doar atunci când nu conștientizezi că întâi ai făcut-o pentru tine, aici e ceva parșiv, nu în egoismul în sine.

Caritate

Cei care fac gesturi de caritate și donează o bună parte din bani/bunuri celor săraci, sunt tot egoiști. O fac pentru ei și pentru o cauză în care cred. Tu ce spui, le crește inima când văd niște copilași fericiți că tocmai au primit jucării? Dar când le laudă cineva gestul nobil?

Pentru patrie!

Oamenii care-și dau viața pentru ceilalți (în război sau în oricare alt context), intră tot la tipul doi de egoism pentru că o fac pentru o credință și un rol. Ei n-ar mai putea trăi oricum cu ei înșiși dacă ar sta inerți și n-ar face acel gest. S-au identificat cu patria de exemplu și ei spun că pentru țară își dau și viața. Nu pentru țară îți dai viața, pentru tine! Că te simți bine numai la gândul ăsta, deși paradoxal, poți să mori. La fel este și cu religia. Oamenii se identifică cu un anume tip de religie și cred că aia sunt ei, deci și-ar da și viața pentru credința lor oarbă. Pentru ei o fac, nu pentru Dumnezeu!

Așadar, orice faptă pe care o faci și îți dă o stare de bine este un egoism rafinat. Este în regulă, atâta timp cât îl conștientizezi. Cel mai bine îl verifici observând cum reacționezi la laude și la critici.

3. Egoismul „Să nu se supere”

Unii oameni pot să spună „Păi eu am făcut cutare gest și nu m-am simțit bine, m-am simțit chiar rău, deci nu-s egoist!” Iar eu spun că tot egoism se cheamă, doar că intră la a treia categorie: Atunci când cineva te roagă să faci ceva pentru el, tu nu ai chef, însă faci totuși ca să nu se supere. Este un egoism rafinat și ascuns. Adevărul din spatele „să nu se supere” este că o faci tot pentru tine, căci dacă persoana s-ar supăra, TU te-ai simți trist. Te temi să nu pierzi ceva. Poate prietenia, respectul, starea ta de bine. În plus, tu vrei să-ți aperi și niște roluri. Știi tu care…om bun, altruist, frate ideal, ajutor de nădejde, etc. Cum te-ai mai încadra în acele roluri dacă X s-ar supăra? Cum te-ai simți dacă ceilalți ar gândi despre tine altfel decât că ești om bun, de nădejde, etc?

Și totuși…există altruism

Un gest altruist și autentic, fără măști sau roluri, este un bine pe care l-ai făcut cuiva, dar habar nu ai. Ai ajutat pe cineva, dar tu nu știi asta. Ai spus cuvintele potrivite unei persoane, iar asta i-a schimbat viața. Dar tu nu știi. Ori în cazurile de mai sus, TU ȘTII că ai făcut bine, că ai ajutat, că „te-ai sacrificat”, că ai fost om bun. În cazul altruismului tu ți-ai făcut numărul, dansul…însă nu știi că acei pași a ajutat pe cineva, deci nu te simți nici bine, nici rău, pur și simplu te bucuri de existența ta.

Cum poți să știi ce tip de egoism ai?

În primul rând scoate-ți din cap ideea că egoismul este ceva rău, odios. Este doar un concept căruia tu i-ai dat o semnificație. Atât! Rău poate fi doar modul în care îl folosești. Egoismul devine odios abia în momentul în care ești orb și aștepți să-ți fie neapărat recunoscute meritele pentru ceva ce ai făcut pentru tine însuți.

Observă-te. Când faci ceva (indiferent că faci mâncare, lucrezi la un proiect, dai bani săracilor sau ajuți un prieten cu ceva), urmărește-te din exterior de ce faci ceea ce faci. Ce așteptări ai în schimb? Cum te simți în timpul acțiuni și după ce ai făcut gestul? Cât de ușor spui „Nu!” celorlalți și dacă ți-e greu să faci asta, ce rol îți aperi? Dacă ai refuza câteodată ajutorul dat celorlalți cum te-ai simți? Cum reacționezi la laudă? Dar la critică?

În concluzie, poate să fie eliberator să descoperi că toți oamenii sunt egoiști și tot ce facem este pentru noi înșine. Atunci, nu mai poți arunca o găleată de reproșuri în curtea vecinului și-n același timp conștientizezi că vecinul are viața lui, cu tot cu măști, roluri și egoism, așa că va alege pentru el. Dacă amândoi sunteți conștienți de asta, atunci întânirea voastră poate fi o sărbătoare. Chiar dacă fiecare va dărui celuilalt, va știi că face asta pentru starea lui de bine. În caz contrar, intersectarea se va celebra la un momentdat cu reproșuri și jocuri de roluri. Deci, mai bine să fie sărbătoare. 🙂

Te îmbrățișez cu dragoste și entuziasm

Raluca Muresan

The author Raluca Muresan

4 Comments

  1. In acest caz, hai sa citim „Critica ratiunii pure” a lui Kant si vom descoperi, de fapt, ce inseamna sa fii altruist, bun, generos si, de ce nu, credincios.

    1. Da, e interesanta si viziunea lui Kant. De descoperit insa…ramane sa descopere fiecare ce i se potriveste si care e adevarul lui. Dintr-o carte nu putem descoperi ce inseamna sa…si nici de pe site-ul asta nu vom descoperi asta. Insa sunt viziuni, pareri, experiente proprii.

  2. Absolut minunat articolul, Raluca! Ca si toate celelalte. Are atat de mult sens ce spui si cum spui…. Mai ales despre roluri. M-am regasit in randurile tale, deci a fost pentru mine la momentul in care aveam nevoie de un reminder. Multumesc!!

Leave a Response