close
no thumb

sound_of_silence_by_pixx_73-d62zh1bAm tot scris despre acceptarea a ceea ce vine spre tine, fără să fugi dintr-o realitate care nu-ți place, însă am observat că adesea, acceptarea este înțeleasă ca o formă de resemnare sau complacere. O cititoare mi-a spus că nu este ok să accepți ce vine spre tine și să rămâi inert, nefăcând nimic pentru o viață mai bună. Așa că astăzi aduc câteva clarificări, ca să înțelegi care este diferența dintre resemnare și acceptare.

Complacere

Atunci când te complaci într-o anumită situație, nu faci niciun efort pentru schimbare, însă atenția ta este îndreptată spre beneficiile pe termen scurt a actualei situații. Undeva în tine, simți o frustrare, însă te minți. De ex: „Sunt gras, ăsta-s eu, cine mă iubește, o face și așa”, spune cineva cu cartofii prăjiți în brațe. De fapt, el ar da orice să fie subțire și știe că el nu se iubește pe sine așa, însă savoarea gustului pe termen scurt e mai satisfăcătoare deocamdată decât niște beneficii pe termen lung. Și-n alte aspecte, atunci când te complaci, simți o emoție negativă undeva în tine, deși din exterior poți să pari relaxat cu problema ta.

Resemnare

Omul resemnat, a renunțat să mai joace un anumit rol, fiind cu atenția orientată spre trecut, unde găsește scuze care să-i confirme de ce nu ar merge sau nu ar putea să schimbe ceva din situația actuală. Când te resemnezi, te supui unei probleme care știi că există, însă consideri că nu mai ai forța necesară pentru a mai face ceva. Emoția predominantă este de tristețe.

Acceptarea

Acceptarea are atenția orientată la timpul prezent și vine dintr-o stare de pace. În acest caz, nu ești supus problemelor, ci te armonizezi cu ele, descoperind resurse în interiorul tău. Decizi să faci o schimbare, însă dintr-o stare de liniște, acceptând (conștientizând) ceea ce vine deja spre tine.

Când accepți o anumită situație, nu evadezi în trecut să cauți povești, scuze sau agresori, dar nici nu fugi în viitor, gândindu-te cum să scapi mai repede de prezent și proiectând un film mai luminos. Rămâi prezent și atent la ceea ce se întâmplă în tine și-n jurul tău, iar din acest spațiu de aici și acum, faci acțiunile necesare, pas cu pas.

În cazul în care este necesară o schimbare, întâi accepți ceea ce se află în prezent, fiind sincer cu tine și recunoscându-ți rănile.

Mulți oameni cred că acceptarea înseamnă să stai în fund și să privești spre cer fără să faci nimic. Aceea este doar complacere, căci cerul nu-ți poate dărui nimic din ceea ce tu nu faci și nu-ți oferi aici pe pământ, chiar și acționând din mlaștină. Acceptarea nu înseamnă să refuzi schimbarea, ci să fii atent și prezent la viața ta și din această stare de conștiință să acționezi. Să acționezi, nu să reacționezi la ce ți se întâmplă!

Când accepți fără schimbare

În anumite situații, se întâmplă lucruri care cer să fie acceptate, fără să se poată schimba ceva. De exemplu: Moare cineva drag, pierzi trenul, te împiedici și cazi pe stradă, etc. Acestea nu le poți controla și nu poți da nici timpul înapoi ca să procedezi altfel sau să reînvii pe cineva. Însă atunci când bucățele din viață se întâmplă, ceea ce te face să te simți deprimat, furios, confuz, este percepția ta asupra evenimentelor și faptul că vrei să fugi de realitate. Dacă ai accepta ceea ce se întâmplă în prezent, chiar și atunci când nu poți face o schimbare, ai vedea că în locul disperării se așează pacea.

Cum îți dai seama în care tabără ești?

Îți dai seama dacă te-ai resemnat, te-ai complăcut sau ai acceptat o anumită situație, după emoția pe care o simți. Ea îți arată gândurile predominante din mintea ta care au declanșat respectiva emoție. Dacă te simți trist și ești cu mintea în trecut, te-ai resemnat. Dacă te simți furios și găsești plăceri de moment în prezent, însă te gândești în viitor, te complaci deocamdată. Atunci când rămâi în prezent, observi ce se întâmplă și accepți situația, iar din starea asta de liniște faci o schimbare.

Dacă observi că gândurile tale sunt negative și îți găsești povești, scuze, în loc să te chinui să le alungi sau schimbi, urmărește-le ca și o subtitrare, fără să te implici sau să le lași să te definească. Evită controlul minții pentru că este inutil și imposibil. Nu îți poți controla mintea, însă poți să o observi detașat. Însă despre asta, în alt articol.

Până atunci, spune-mi ce părere ai tu despre acceptare? A fost vreun moment în viața ta când ai văzut beneficiile ei?

Te îmbrățișez cu dragoste și entuziasm

Raluca Muresan

The author Raluca Muresan

Leave a Response