close
Antibiotic sufletesc

Ralicilina zilei – Pași de melc

Oricâtă presiune am pune pe noi, crezând ca facem schimbările necesare prea încet, consider că în realitate, adevărata viteză nu e accesibilă la prima vedere, decât dacă ai un super-discernământ și ești obișnuit să (te) evaluezi corect, pe termen lung și într-o imagine de ansamblu.

Un pas foarte mărunt si-n ritm de melc cu artrită… poate în două săptămâni sau o lună să ne aducă o viteză doar prin faptul că schimbarea mică de azi a adus consecințe pozitive și urmează apoi o crestere exponențială.

Așa cum un pas gigantic în ritm de antilopă nebună, poate să ne încetinească peste câteva luni sau să ne oprească pentru că am forțat, n-am fost atenți la ce e prioritar sau în timp ce ne focusam pe aspecte inaccesibile încă, am ignorat acele lucruri simple care ne-ar fi propulsat mai sus și mai repede.

Viteza se măsoară în eficiență, nu doar în durata-n care suntem agitați să facem ceva, cu impresia că suntem productivi. Uneori, doar ne consumăm.

Consider că este necesar să învățăm să ne bucurăm de locul în care suntem și să ne găsim mica plăcere de-a trăi și de-a ne bucura de ce avem și unde ne aflăm, în timp ce ne mai dorim schimbări, lucruri, evoluții și revoluții. Altfel, dezvoltarea, vindecarea și diverse aspecte de care auzim și care sunt unelte ca sa trăim mai bine, ne devin scopuri, care ne fură din vedere fix trăitul și binele de acum.

Când scopul e tot timpul să ajung cu doi pași mai în față, graba și presiunea arată cum fug de ceea ce am, trebuie să fac și sunt în acest moment.

N-am cum să ajung nicăieri, fără să accept locul unde sunt acum.

Nu subestima pașii de melc. Și-n loc să privești tot la doi pași mai în față, uită-te unde ești. Și unde ai fost. Vezi ce progrese ai acum și ce mai poți face. Fără presiune.

Leave a Response