Ralicilina zilei – Aceleași gânduri

Ralicilina zilei – Aceleași gânduri

Într-o noapte aveam multe stări aiurea în mine și mă vedeam cum opun rezistență și vreau să schimb situația repede. Apoi am acceptat că am o minte agitată acum, dar am invitat-o pe pernă, în apropierea mea.

Și am văzut ce gânduri se perindau prin mine.

Mi-a atras atenția că majoritatea erau hiper cunoscute. Rostite de clienți de-ai mei, observate și de oamenii apropiați care s-au mai deschis în fața mea, văzute în treacăt și în mine, chiar dacă cu altă ocazie.

Și atunci am avut o stare de genul  “Cunosc asta de undeva, da ceva nu e în regulă. Cum se poate noi, ca oameni care suntem atât de unici, iar viața e atât de proaspătă…sa avem aceleași gânduri ca și conținut (uneori rostite chiar la fel), decât dacă…acolo e o capcană care să mă atragă să le cred sau analizez, fără să le văd substanța, intenția și de unde vin.”

După revelația asta, cu o oarecare blândețe. Mi-am spus “ Asta e fumată deja de secole. Dă-mi altceva. Ceva nou!”

Moment în care s-a așternut liniștea și am adormit.

Mintea e atrasă de anumite soiuri de gânduri în funcție de motivații, frici și limite personale. Sau pur si simplu anumite gânduri se lipesc de mine.

Crezându-le automat, creează stări palpabile (în corp sau nu). Dar majoritatea gândurilor din spatele unor stări au ceva în comun. Sunt aproximativ la fel.

Orice stare negativă aș lua, dându-i un context concret, are în spate la mulți oameni același mecanism de gânduri care se învârt în jurul ei ca să o alimenteze iar și iar și să mă consume.

De ex nesiguranțele se nasc ca urmare a crezării acelorlași gânduri care apar nu doar în mintea mea, ci și-n mințile altora. Extremele din care privesc viața, impresia că situația mi se adresează și o iau personal etc

…astea nu se nasc doar în mine. Sunt aceleași, plutesc în aer…și așteaptă o gazdă bună.

Majoritatea gândurilor prezintă asocieri, balans între trecut-viitor, interpretare și proiecție, chestii luate personal, apoi gânduri formulate ca certitudini absolute care nasc furie, frică, gelozie etc.

Nu e nimic prosper, creativ și proaspăt. Ori viața e întotdeauna nouă, plină de oportunități, proaspătă și vie.

Dacă în loc să cred, creez…las un spațiu vieții. În acel spațiu se manifestă acel “Nu știu ce” care întotdeauna vine cu ceva nou, care mă alimentează cu viață (speranță, încredere, răbdare, sens, motivație, liniște)

Creez când sunt atentă în mine nu în afară, când văd ce pot face, nu doar unde mi-s greutățile, când nu fac presupuneri, ca și când aș ști mai bine. Creez alături de viață, nu contra ei.

Iar atunci, îmi spun:

“Dă-mi un gând nou. Arată-mi și altceva. Opusul.”

(foaie din jurnalul propriu)

Raluca Muresan

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *