Ralicilina zilei – Natural

Ralicilina zilei – Natural

(Postarea de azi e inspirată după ședința cu o femeie faină).

Cred că suntem atât de neobișnuiți să fim naturali și să fim validați pt naturalețea aia, încât de fiecare dată când exprimăm sau facem ceva autentic…Ne cerem scuze.

Sclipiciul ne fură atenția.

Majoritatea oamenilor simt admirație si chiar invidie, care văd pe cineva frumos îmbrăcat, care afișează o încredere în aspect și nu numai (chiar și încredere exagerată cu mult), care e carismatic și place publicului general.

Din păcate însă, rareori persoanele scipicioase, exuberante și vocale chiar au calități umane admirabile.

Uneori nici n-au încredere în ele, ci doar în niște aspecte extra validate de cei din jur, care se uitau cu invidie la ele.

Ignorăm si subestimăm prea ușor oamenii care nu își fac reclama perfectă și nu se știu vinde prin aspect, voce și aparențe acceptate social.

Dar sunt printre ei, exact printre cei spre care nu ți-ai îndrepta privirea…oameni foarte calzi, înțelepți și frumoși. Și mai ales, naturali.

Naturalețea aia pentru care ne cerem scuze. Când izbucnim în plâns, când nu suntem formali, când redăm verbal ceva greu sau senin din sufletul nostru, când exprimăm mult…

Ne simțim jenați pentru că în general cei din jur ne-au judecat ori ignorat complet.

Desigur că există și oameni foarte adevărați, care sunt naturali și își cunosc valoarea indiferent de ce ar spune alții. Însă asta e o resursă pe care n-as putea spune că by default o are toată lumea.

Pe mulți ne influențează părerea celorlalți și uităm să fim atenți ca părerile care contează să fie ale unor oameni care trăiesc o viață vie.

Deci prin această postare vreau să amintesc (până și mie) că ceea ce e natural e frumos, sănătos, cald și dă sens.

Și până și asta se exersează. Străduindu-ne să stăm mai mult în pielea noastră și sa ne acceptăm fără termeni de comparație. Fără sa ne dorim să fim și să ne purtăm ca un ideal.

În schimb, să fim puțin mai sinceri cu noi înșine, acceptându-ne și părțile mai neplăcute din noi. Să de redobândim și din bucuria lucrurilor mărunte trăite, nu doar a realizarilor mari dorite.

Falsitatea e lipsită de viață. Sclipiciul cu care ne decorăm aparențele e intruziv, chiar dacă la prima vedere atrage.

Cred că am putea acorda mai multă atenție oamenilor din jurul nostru. Să-i vedem cu adevărat. Pe ei. Nu ce vor sa afișeze.

Și să evităm să trecem superficial pe lângă oameni cu calități interioare mari, doar pentru că nu au un P. R. bun.

Desigur că pentru a vedea oamenii faini din jurul nostru, trebuie întâi să ne vedem pe noi înșine. Nu e ușor, dar nici imposibilul nu se cere. Puțin măcar. Singura întrebare la care trebuie să raspundem e dacă vrem asta sau nu.

Raluca Muresan

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *