close

Nicicând nu mi-a părut că timpul trece mai greu…ca atunci când eram într-un taxi. 15 min în taxi sunt uneori echivalente cu 11 ore în tren.
Am atâtea povești cu, de la și despre taximetriști și tipologii de șoferi…c-aș putea scrie o carte în 3 volume.

Nu o să scriu carte despre asta, da tot postez un articol mic.

Am circulat/circul mult cu taxi-ul și mă amuz cum pot sa dau de tot felul de șoferi, de-mi zic prietenii ca eu ii atrag cumva pe ăștia (legea atracție ori ba… e ceva), căci ei prind tot timpul taximetriști tăcuti, iar io aud despre toată viața lor actuală si două anterioare, într-o singură cursă.

Deci am nimerit șoferi Schumacheri, care ascultau muzică la maxim și urlam la ei să dea mai încet. Viteza, muzica, orice!

Apoi șoferi oftători, care la orice stop oftează lung și la orice curbă inspiră apăsare, de-mi vine sa-mi cer iertare că i-am deranjat.

Mai sunt taximetriștii vorbăreți, care-mi povestesc tătă viața lor și pun multe întrebări pe secundă de-mi vine să cer eu bani la final de cursă.

Peripețiile cu șoferi neglijenti la volan mi se par ușurele, pe lângă un șofer care era beat și am strigat după 10 metri să mă lase jos, am sunat la firma de taximetrie, am fugit la poliție, declarații…exact ce visam să fac la 7 seara, după o zi de muncă.

Au mai fost și din ăia care m-au lăsat în mijlocul drumului, că era cu gropi și ei nu merg pe-acolo, da ăștia mi se par cei mai ok. Înțeleg zău, mă dau jos din mașină și apreciez ca nu a avut povești de zis, viteză la pedale, nici alcool la bord și nici n-au oftat.

Cei care sunt amatori de politică sunt ușor de abordat, căci în general nu cauta conversație, ci monolog nervos despre sistemul din ziua de azi, așa că îmi pun căștile în urechi și dau din cap în răstimpuri.

Iar cei care vor să treacă peste calea ferată pe roșu…mă fac să ma simt în elementul meu, gândindu-mă că-s ceva sinucigași. Desigur, aș prefera să nu ma ia și pe mine cu ei.

Am mai avut norocul să ma urc în mașina unuia obsedat de tăblărie, tapițerie și curățenia ei (obsesie de apreciat de altfel), care nu mă lăsa să-mi pun geanta pe banchetă, da nici pe jos. Așa că urmatorul taxi am avut grijă să fie o Dacie veche . Atâta că era atâta de dărăpănată mașina aia, ca aveam impresia ca se dezmembrează la următoarea curbă.

Am sute de povești și tot atâtea tipuri de șoferi.

Însă ieri am dat de categoria cea mai de temut. Religiosul.

Din păcate, constat că am o sensibilitate exagerată la starea celui care conduce o mașină. Dacă-l simt oleacă nervos, un pic dezechilibrat, alt pic demonstrativ… Mi se face frică. Uneori nu am motive de griji, doar de nervi eventual și știu unde exagerez cu teama. Motiv pentru care de multe ori ma temperez, stau cuminte în mașină și nu perturb omu, decât dacă mă simt chiar în pericol sau îmi zboară cartofii din plasă direct în ceafa șoferului… de la viteză.

Dar ieri, dincolo de exagerările mele, când am auzit Radio Vocea Evangheliei mi-am zis să stau liniștită, măcar e cu frică de Dumnezo, cum se zice-n popor, ca altfel nu știm noi, doar cu frica.

Io am stat liniștită, da oricât ma temperam eu, nu mi-era frică de Dumnezeu, cât mi-era de șofer. Omu era decuplat de la realitatea asta. Mai o pildă din evanghelie, mai o cruce, mai căuta ceva în torpedou…m-am văzut nevoită să zic “vă rog să conduceți mai atent că mi-e frică”.
“Ahahaha, n-aveți de ce domnișoară, domnul Isus e cu noi”.

Oook, acum mi-e și mai frică. Inclusiv să zic că mi-e frică.

N-am treabă cu creștinii care-și descoperă un minim echilibru, dar sinceră să fiu, nu am văzut încă un religios d-ăsta extrem care să nu aibă privirea pierdută și vorba vagă. Și abia aici mi se face frică pe bune. Că omu nu-i acolo. Deloc.

Am ajuns cu bine la destinație, cum se și vede după acest articol, însă dățile viitoare când merg cu taxiul, mă gândesc să mint că-s gravidă și mi-e rău, deci aș prefera viteza moderată și privirea în față, nu la torpedou.

Nu știu ce teste li se fac taximetriștilor, cu siguranță nu sunt toți un pericol public…însă daca tot m-am ostenit să scriu articolul ăsta, indiferent că ești șofer de taxi sau te duci cu mașina la lucru, în concedii, ori îți lași copiii la școală, zic numa așa să fie aici scris:

Condu atent. Nu crispat, dar atent mămică. Minimal.

Secunda aia de neatenție pe care o minimalizăm în multe aspecte de-ale vieții noastre costă scump.

În rest…Doamne ajută

Leave a Response