Am timp

Am timp

De fiecare dată când am impresia că nu am timp, știu că m-am pierdut în detalii, nu-mi cunosc prioritățile și m-am ocupat mai mult de ce trebuie într-un mod decuplat, evitând să văd ce e important cu adevărat, să fac și ce-mi place sau să-mi acord timp pentru plăcerile mele ca să-mi încarc bateriile. Practic, am fost mai mult agitată decât productivă și mai mult ocupată decât eficientă.

De foarte multe ori am observat că atunci când sunt prezentă și fac ce-mi place + ce trebuie că e urgent, amânat sau mă ajută in viitor…e senzația că timpul se dilată și într-o singură zi apuc să fac ce-mi doresc și e important. Am timp suficient.

Dar întâi a contat să știu ce e important pentru mine și ca imagine de ansamblu și apoi ca priorități din fiecare moment.

Deși uneori putem avea impresia ca toate sunt prioritare și urgente, rareori e așa.

Sunt lucruri pe care le putem delega, amâna sau să le restabilim importanța reală.

Iar uneori, mă obosea, îmi risipea timpul și energia doar superioritatea pe care o aveam că doar eu ma pot ocupa de niște lucruri (toate mai exact) că-s control freak, iar atunci nu-mi știam deloc prioritățile de moment.

Când a devenit liniștea și sănătatea mea mai importante decât orice altceva, a fost mai ușor să reprioritizez ce e de făcut și cu o minte mai senină, chiar să am energie, oricât de ocupată mi-era ziua.

Dacă am multe de făcut și sarcinile-mi par prea mari și dificile (sau am vreo problemă urgentă de rezolvat), tind să ma pierd în detalii și stres, iar atunci pe fondul ăla agitat chiar nu am timp pentru ca pierd timpul făcându-mi griji, planuri și proiecții.

Și atunci, cum văd ca percep ceva ca fiind dificil, o iau treptat cu pași mărunți. Împart sarcina mare în bucăți mici și încep sa fac ceva ACUM. Nu mâine sau când înțeleg tot, nu când am răspunsuri la toate întrebările minții mele, nu când deja am pierdut zile întregi obosindu-mă în amânări.

Sunt atentă să fie un pas acum, oricât de mic, să mă pună în mișcare.
Când sunt deja în mișcare, focusul mi-e pe acțiune, starea interioară mai bună și am timp.

Partea de relaxare, placere, răsfăț de obicei aleg s-o am abia după ce am făcut tot ce-am putut să muncesc în direcțiile pe care le-am văzut ca fiind importante pentru mine și viața pe care mi-o doresc. Și zonele care ar aduce o liniște mai mare în viitor, chiar dacă in prezent necesită atenție mai mare.

Dacă nu muncesc așa, relaxarea nu ma împlinește căci la un anumit nivel simt ca nu o merit. Sau și dacă o merit, fiindu-mi lene sa muncesc la ce susțin că vreau pe parcursul zilei/zilelelor…nu mă pot relaxa apoi că-mi stau pe cap lucrurile amânate.

Pauzele, plăcerile mele, lucrurile care-mi dau sens sunt strecurate și pe parcursul zilei și la finalul ei. Dar pentru asta a trebuit să depășesc niște auto sabotări când aveam impresia că sunt prea obosită ca să mai fac X lucru care-mi place. Sau că n-am timp.

Ba am timp, asta e tot ce am. Și tocmai că îmi place ceva, acel ceva îmi va da energie suplimentară oricât de obosită aș fi.

Iar oboseala nu se acumulează când sunt conștientă de sarcinile mele, de ce le fac, ce importanță au și mai ales…sunt conștientă că eu le-am ales!

Chiar dacă sunt și aspecte frustrante sau grele, până la urmă fac parte din viață și sunt un exercițiu bun de-a renunța oleacă la ce nu pot controla.

Nu vreau să neglijez ce-mi cere momentul, mă străduiesc să fiu suficient de prezentă încât să văd când e cazul de pauză, de amânări, de situații de viață care-mi cer atenția acum. Însă nici nu vreau să-mi neglijez viața pentru un bine de acum care va afecta viitorul sau mai rău, o lene de moment. Echilibrul între cele două mi-a fost cea mai utilă lecție.

Desigur că sunt perioade de viață în care avem mai multe pe cap, suntem mai agitați cu munca în toate direcțiile că multe ne sunt prioritare și într-adevăr sunt unele lucruri de care nu avem timp.

Însă e important să facem diferența între a nu avea timp pentru că nu e atât de prioritar acum sau pentru că neglijăm ceva prioritar chiar acum.

Iar acolo unde nu avem timp de ceva, să ne asumăm asta, căci într-o formă sau alta, noi am ales. Sau putem alege diferit.

Iar când sunt multe de făcut, cred că secretul e să începi să faci ceva. Să le luam pe rând. Da fără să uităm de noi.

Timpul ar trebui folosit pentru noi, nu împotriva noastră, deci ce facem ar trebui să ne servească interesele și o stare de bine pe termen lung, nu să ne epuizeze.

Raluca Muresan

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *