Câteva vești, până revin în forță :)

Câteva vești, până revin în forță :)

Am avut parte de o perioadă mai provocatoare la care a trebuit să fac față, iar din acest motiv nu mi-am mai găsit resursele să mai scriu. Iar când aveam timp, mă păștea câte o lene sau un somn, pe care alegeam să-l onorez, căci am avut vremuri nițel mai obositoare, așa că am amânat.

Da vreau să mă întorc la scris, mai ales că pe lângă feedback-ul vostru bun și dragul cu care văd că mă citiți, asta este o activitate care-mi aduce foarte mult sens.

Deci n-am uitat nici de voi, nici de mine, nu am stat chiar degeaba și voi reveni curând la voi cu tot felul de bunătăți.

De asemenea, n-am prea răspuns la mesaje și mailuri pentru că n-am avut putere pentru asta, dar acum mă ocup de restanțe și voi scrie înapoi la fiecare, pe cât posibil.

În ultimul an au murit bunicii mei și asta cumva m-a pus în față cu niște slăbiciuni de-ale mele de care vă voi povesti altă dată…

iar recent maică-mea a fost internată de urgență în spital la Nefrologie. Asta m-a decuplat un pic și oricât voiam să-mi țin un stres sub control, mi-a fost cam greu și nu am mai făcut față așa cum mi-aș fi dorit muncii sau altor activități.

Totuși, această provocare mi-a venit așa pe sufletul meu, ca să realizez nu doar ce slăbiciuni și limite am…cu tot cu oportunitatea de-a mi le recunoaște (față de mine și de ceilalți), ci a fost o perioadă care a venit și cu foarte multă recunoștință. Pentru oamenii din viața mea, atât cei mai apropiați, cât și cei care mă citesc/urmăresc…

și am avut/am un soi de mulțumire pentru cine sunt, cine am devenit până acum.

Într-o seară, m-a sunat maică-mea disperată din spital că are nevoie de transfuzie de sânge și nu aveau de unde să-i dea, că tot aștepta de 7 zile să primească, timp în care ea slăbea câte 2 kg/zi. Atunci am postat pe Facebook un strigăt de ajutor, să doneze sânge pentru maică-mea oamenii care vor și pot face asta. Am scris cu o încredere și siguranță maximă că cineva mă va ajuta pentru că știu ce oameni am în listă.

În două zile au fost peste 180 donatori de sânge. Nu doar că maică-mea a primit sânge, dar a rămas suficient și pentru alte cazuri din spital, poate chiar mai grave.

Nu știu cum să redau copleșeala mea, că nu e prima oară când văd și știu că oamenii mă iubesc, însă de fiecare dată sunt impresionată. Vă mulțumesc!

Spuneam și pe Facebook și scriu și aici pe blog, că fiecare om din lista aia și nu doar de-acolo, când îmi dă o inimioară, o îmbrățișare, ceva, efectiv simt că e din tot sufletul, căci pe majoritatea îi cunosc deja (din ședințe, de la evenimente, convorbiri îndelungi, prietenii sau/și le urmăresc și eu activitatea).

Cu tot acest context, mi-am reamintit că dintotdeauna am avut o convingere adâncă și anume că oriunde mă aflu și orice s-ar întâmpla…există și dau de oameni foarte faini. Că sunt peste tot, trebuie doar să-mi casc bine ochii.

Mă simt binecuvîntată de norocul de-a da de extrem de mulți oameni faini. Și vă mulțumesc din nou că-mi stați prin zonă.

Acum mama e mai bine, după o lună de spital, maine se întoarce acasă, va face dializă toată viața însă este foarte optimistă, veselă și voinică.

Iar eu văzând toată implicarea, a tuturor (medici, oameni care au donat sânge, susținerea prietenilor etc)…eram deja împăcată cu orice rezultat și sunt copleșită încă o dată de susținerea și magia vieții. Din toate punctele de vedere.

Câteodată îmi pare rău că mă consum cu stresuri și nu am o încredere mai mare în viață și în acel “Let it be/Let it go”…da până la urmă, sunt doar un om simplu și e musai să-mi dau voie să cresc în ritmul meu, inclusiv în ceea ce privește încrederea mea în viață.

Iar în privința provocărilor din ultima vreme, a fost interesant cum dincolo de valurile de la suprafață, am fost și într-o oarecare liniște. Nu încredere, cât liniște…căci am simțit cum niște bucățele din mine, care-mi aparțin, se așează fiecare la locul potrivit.

Chiar dacă nu sunt veșnic bucuroasă în perioade provocatoare, văd că întotdeauna acestea vin la mine cu ceva extrem de bun. Iar dintr-o oarecare lene, unele lucruri nu le-aș învăța atât de rapid în contexte line. Deci, dacă-i musai, cu plăcere.

Alte noutăți și vești bune

  1. M-am apucat de desenat. Este o activitate care mă relaxează și nicio meditație nu e atât de eficientă pe cât mi-e creionul pe foaie. Am oareșce talent și deși inițial nu mă gândeam la asta, am vândut deja majoritatea desenelor mele. Abia aștept să vă arăt și vouă ce iese din mine.
  2. Am lucrat la un curs video despre Vocație. Va fi un curs atipic, dar sper să vă placă, căci util e. Este un subiect de interes, care m-a provocat să dau din minte tot ce am mai bun ca să pot reda cum văd eu lucrurile, cât e clișeu din ce există deja pe piață, ce e util, ce plus pot aduce pentru ca oamenii să vadă lucrurile puțin mai eficient și dintr-o perspectivă mai mare. Nu cred în ideea de vocație fixă, iar conceptul ăsta deja e super vehiculat, de aceea am vrut să aduc un strop de claritate aici, căci da, este un subiect important din viața noastră.

Mai am puțin de retușat materialele (PDF, înregistrările video puțin editate, de luat niște interviuri unor oameni care-și trăiesc pasiunea și viața), apoi lansez cursul cu mare drag.

  • Voi mai ține webminarii, atât gratuite, cât și contra-cost pt sume accesibile, chiar dacă să țin evenimente online nu mi se potrivește 100%, căci mă intimidează camera, dar mă provoc puțin pe direcția asta.

Vă mulțumesc încă o dată tuturor și vă îmbrățișez cu dragoste!

Pe curând!

Raluca Muresan

One thought on “Câteva vești, până revin în forță :)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *