Ce câștigi? Timp. Și resurse!

Ce câștigi? Timp. Și resurse!

Unii oameni au impresia că dacă se gândesc înainte la scenariile cele mai negative și plănuiesc totul amănunțit în așa fel încât într-un viitor să facă față practic și viteaz la toate nenorocirile imaginare, în caz că va veni o problemă peste ei…vor fi mai pregătiți.

Însă adevărul e că nu vor fi mai pregătiți. Vor fi doar mai obosiți.

Ca să ne scuzăm graba, stresul și proiecțiile legate de viitor avem în spate aproape întotdeauna o poveste despre necesitatea gândurilor, atitudinii și a comportamentului nesănătos, care deși vedem că ne epuizează, ne spunem că e util și de ce. Așa doar…în caz de…

Astfel, tot ce facem e să fugim de-un prezent care ne cere atenția.

Nu cred în ideea de-a ne imagina doar ce e mai bun și prosper pentru noi și să plutim pe-o mare de pozitivitate. Nici extrema asta nu e sănătoasă, căci rareori am văzut aceasta atitudine pe-un fond curat. De cele mai multe ori e tot o fugă. De responsabiliatea unui prezent căruia trebuie să-i acordăm atenție.

Însă cred că este sănătos să fim ancorați în ceea ce este în prezent și din acest spațiu să vedem ce putem face. Ce am amânat, ce evităm, unde nu vrem să ne uităm, ce resurse avem. Să facem tot posibilul să (ne) fie bine, fără să negăm răul posibil, ci doar să avem încrederea că-i putem face față.

Ne putem pregăti pentru scenarii negative, însă doar făcând pace cu prezentul și folosindu-ne de ce avem la dispoziție acum.

Ne putem pregăti pentru ce e rău și având concomitent speranțe pentru ce e mai bine.

Însă de cele mai multe ori, scenariile legate de-un viitor pesimist apar doar ca să ne descurajeze și să ne prezinte situații posibile dramatice, în care vom fi copleșiți. Și suntem, dar cu mult înainte de vreme.

Oricâte scuze ne-am spune despre utilitatea acestor scenarii din mintea noastră, viața ne arată adevărul și anume că în timp ce suntem ocupați să ne stresăm, pierdem timp, energie, resurse, lucruri pe care le putem face și-un prezent în care se găsesc oportunități, dar nu le mai vedem. Așa ajungem să avem impresia că nu mai avem timp și loc în propria viața.

Vezi ce poveste îți spui despre stres

Majoritatea dintre noi avem o scuză cu care ieșim în față atunci când suntem copleșiți de scenarii horror. Că ne pregătim, că știm noi…c-am mai avut experiențe d-astea, că așa suntem mai eficienți, etc etc etc.

Eu de fiecare dată când aveam o provocare mai mare în viața mea, mă perpeleam cu un stres care mă copleșea. De la un punct încolo, mi-era ciudă pe mine că nu am încredere în viață pentru că de foarte multe ori am văzut că pot face față situațiilor dificile, am văzut că până la urmă găsesc soluții și situațiile cele mai grele se rezolvă atunci când fac doar ce pot. Și totuși, deși aveam atâtea dovezi, de absolut fiecare dată reacționam la fel. În mod automat, agitată și stresată de parcă n-am nicio cale de scăpare.

Dincolo de ciuda pe care o aveam pe mine că n-am încredere în viață, m-am întrebat ce obțin stresându-mă atâta. La modul conștient sau inconștient, ceva obțin. Și atunci mi-a venit gândul că dacă nu mă stresez, atunci nu pot rezolva nimic. Că toată agitația aia mă ajută să rezolv problema. Dacă aș sta zen, ce-aș soluționa? Cum aș acționa?

Și atunci am stat să-mi verific convingerea că “Doar dacă mă agit și stresez rezolv problemele”. Si pe o foaie am scris cele mai provocatoare și dificile situații din viața mea, urmate de soluțiile găsite, acțiuni concrete și rezultate finale.

Iar concluzia mi-a fost că toate momentele în care am avut dificultăți, au fost rezolvate pentru că am acționat, nu pentru că m-am stresat. Am făcut ce am putut și stiut, cu ceea ce aveam la dispoziție, am cerut ajutorul unde era cazul, am tras de mine unde mi-era greu și am făcut pași mici sau mari pentru a ieși bine din diverse situații. Nu stresul, ci eu m-am scos din rahat de fiecare dată.

Desigur că mintea noastră ar putea spune că tocmai stresul mi-a dat idei, soluții și motivație.

Dar nu e așa. Stresul mi-a dat dureri de cap, o agitație care mă obosea din primele minute în loc să-mi păstrez energia ca să fac ceva. Abia apoi putem lua decizii. Iar uneori luam decizii pripite și greșite. Și m-a epuizat de nu mă puteam bucura nici cu problema rezolvată.

Diferența între a căuta soluții și a rezolva ceva stresată sau liniștită/încrezătoare…era nu atât în rezultat, ci în cum mă simțeam pe parcursul drumului și la final.

Iar atunci aveam de făcut o alegere, dacă vreau să-mi rezolv problema păstrându-mi și energia sau consumându-mă.

Ca să verific asta, m-am străduit de oricâte ori îmi aminteam, ca în momentele dificile, să evit să validez valuri prea mari de fond (că la suprafață se mai sparg), ci să-mi amintesc că am resurse, pot să fac față și orice problemă are minim 2 soluții 😊 Și scenariile negative să le iau în considerare, dar să-mi iau și răgazul pentru a le pune la îndoială. Să nu înghit așa rapid orice gălușcă.

Mai eram atentă să evit plimbarea minții de una singură prin tot felul de detalii, din nevoia de a știi tot sau de a controla. Trebuia să fiu prezentă la ce știu și ce pot face deja, acum!

Și nu doar că puteam găsi soluții și calmă, dar dacă îmi păstram o minimă relaxare, puteam vedea și mai bine oportunitățile și ajutorul vieții, care parcă avea o energie hotărâtă să mă ajute. Avea și până atunci, desigur, doar că n-am simțit-o până când nu am renunțat să-mi scuz haosul interior. Pentru că eram prezentă la ce am de făcut și ce-mi cere momentul, se putea face și viața mai simțită.

Pentru unele provocări nu putem fi niciodată pregătiți, iar uneori viața ne ia prin surprindere cu lucruri care par greu de dus. Însă putem avea încredere că nu ni se dă mai mult decât putem duce. Și că oricum ar fi, suntem capabili să facem față la ce este.

Nu putem să facem față unui viitor imaginat, care ne înghite în spaime. Dar cu siguranță și fără îndoială, putem face față fiecărui moment prezent care ne cere atenția. Atenție, fără judecată și interpretare.

Când facem asta nu câștigăm doar timp. Câștigăm și resurse. Pentru că dacă nu ne consumăm în scenarii inutile și nu ne agităm exagerat, avem la dispoziție mici momente în care putem acționa, putem schimba ceva și ne putem folosi de tot ce avem.

Astfel câștigăm și experiență și resursele ni se multiplică, iar sufletul se maturizează fiind tot mai pregătit să facă față la orice. Dar cu încrederea celui care știe că face tot ce poate să fie bine, iar dacă mai e și rău…e firesc,că-i parte din viață și trebuie să fie la fel de bine-primit.

Acestui moment poți să-i faci față. Încet, cu atenție, cu răbdare și niște decizii. Nu-l irosi.

“Nu te chinui înainte de vreme pentru suferinţele de care te temi. Durerea e uşoară dacă ideea pe care ţi-o faci despre ea nu o măreşte prea mult. Toate lucrurile depind de ideea pe care ne-o facem despre ele. Ce rost are să ieşi în întâmpinarea suferinţei când oricum o vei simţi dacă va da peste tine? Dar în vremea asta, tu pune-ţi înainte binele şi vezi ce poţi face pentru el. Ce câştigi cu asta? Timp.” – Seneca

Raluca Muresan

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *