Începe cu ce (nu) îți place
La un momentdat am citit o carte care se numea „Începe cu ce nu-ți place”, iar ideea autorului era că de la primele ore ale dimineții, dacă faci ce e prioritar/urgent/stresant dar nu-ți prea face plăcere, ai scăpat de acele sarcini și simți o ușurare apoi, ca să te poți ocupa și de lucrurile care-ți dau sens, îți aduc un plus etc. Iar amânând să faci ceea ce nu îți place, vei tinde doar să amâni mai mult.
Am rezonat cu ideea asta pentru că eram/sunt genul care amână mult lucrurile care mi se par obositoare sau neplăcute, iar în mintea mea le amplific greutatea până în punctul în care mi se par imposibil de făcut.
O vreme deci, am început cu ce nu-mi plăcea, ca să scap repede de acele sarcini și să am timp pentru proiectele mele de suflet, pentru ce-mi face plăcere.
Ce am observat atunci a fost că activitățile amânate luni de zile, în fapt durau foarte puțin să le îndeplinesc. Uneori chiar câteva secunde, un telefon dat, un e-mail trimis, etc. Așa am realizat că amplificam eu greutatea, absurd.
Încă mă ajută să încep cu lucrurile mai obositoare, mai ales că dimineața am energie mai mare și chef de lucru.
Însă acum nu mai încep cu ce nu-mi place ca să scap repede de treaba aia, ci doar pentru că îmi văd starea de amânare cum se înfiripă și știu că asta îmi aduce un consum interior.
Prin urmare, evit acel consum, punându-mă în mișcare de îndată ce văd că apar gânduri convenabile precum „Puțin mai târziu”, „nu pot/nu vreau acum”, etc.
Iar de unele sarcini de care chiar vreau să scap…le deleg.
Unde nu pot da altcuiva că e treaba mea să îndeplinesc ceva, mă pun pe treabă rapid.
Repet, acum nu o fac pentru a scăpa, ci pentru a câștiga o energie interioară care mă ajută apoi în proiecte, în relația cu mine și cu ceilalți.
Ce aș adăuga însă la teoria de mai sus…este că la fel de important este să începi cu
CEEA CE-ȚI PLACE.
Dacă nu arde nimic atât de tare încât să fie o urgență și dacă nu te presează prea mult amânările trecute, mi se pare un respect pentru viață să începi cu ceea ce-ți place.
Pentru că din ceea ce-ți aduce plăcere…te încarci cu sens. Apoi sensul ăla îl duci cu tine mai departe și ai o energie mai mare să faci și lucrurile care trebuie, nu-ți plac sau sunt mai dificile.
De o perioadă bună deci, îmbin cele două abordări.
În marea parte a timpului încep cu ce-mi face cea mai mare plăcere. Mă trezesc și-mi beau cafeaua-n tihnă, scrollez pe Facebook puțin, îmi fac ritualul de dimineață, apoi mă pun să scriu.
După o oră sunt pregătită pentru orice activitate.
Normal că-n decursul zilei mai sunt și sarcini grele, lucruri neprevăzute, stări mai puțin plăcute…da îmi amintesc constant să fiu atentă la cum mă hrănesc sufletește. Și să nu mă consum în gânduri, raportări și perspective ineficiente.
În concluzie, cred că-i important să fim flexibili.
Căci oricât de bună ar fi o teorie sau un principiu (citit sau descoperit chiar de noi) se aplică până într-un punct ori are nuanțe diferite în funcție de context. Iar noi trebuie să fim atenți, treji și conștienți de noi înșine, nevoile noastre și lumea noastră interioară…pentru a observa când, cum și ce e eficient să facem.
Te îmbrățișez cu dragoste și entuziasm!
