Nu renunța la nevoia de control. Alchimizează-l în forță sănătoasă.

Nu renunța la nevoia de control. Alchimizează-l în forță sănătoasă.

Eu nu cred că trebuie să renunțăm la nevoia asta acerbă de-a controla. Cred doar că putem să o alchimizăm într-un control real, util, sănătos…care ține de forțele proprii.

Nu consider că e rău controlul în sine, ci e nesănătos că omul care ar trebui să-l dețină…e controlat de o nevoie pe care nici n-o înțelege, nici n-o împlinește.  

Cred că oamenii care au o dorință mare de-a controla totul, nu au încredere în viață aproape deloc, iar asta duce la un cerc vicios în care te simți tot mai rău (până și fizic) da vrei să controlezi cât mai mult și când vezi că lucrurile-ți scapă de sub control, neîncrederea crește și controlul te strânge.

Pentru a ne recupera încrederea în viață nu trebuie să renunțăm total la control, ci dimpotrivă.

Pentru a avea încredere într-o forță a vieții, trebuie să ne recuperăm propria forță de-a (ne) controla. Diferența o face însă ce anume controlez și unde-mi exercit acest control.

În acest caz, controlul nu e altceva decât forța responsabilității.

Problema majoră este că noi oamenii am controla tot ce ține de exterior, iar asta ne aduce anxietate, căci privind lumea noastră interioară și experiențele proprii exterioare nu le controlăm mai deloc, deși acolo am putea și ar trebui s-o facem.

Dar avem un pitic mic care are impresia că exteriorul trebuie controlat pentru ca interiorul nostru să fie liniștit.

Însă viața nu merge așa. Și chiar anxietatea ne arată că undeva e ceva greșit în raportare.

Iar așa cum nu ne interesează regulile, dorințele altora sau a vieții , că noi le-am controla pentru beneficiul nostru, tot așa viața nu e interesată că ne strică planurile când ne e rău ca și consecință a unor raportări.

Când te ambiționezi să controlezi ce nu e sub puterea și atribuția ta, viața îți arată că propriile stări te controlează.

Iar când ai impresia că nu mai ai timp, nu știi ce să mai faci, te simți strâns de propriile gânduri și responsabilități adunate, e pentru că chiar în acest moment te uiți la prea multe deodată și nu prioritizezi, în timp ce minimalizezi ceva ce ai putea face și e în controlul tău pe deplin.

Întâi cred că trebuie să ne fie clar ce anume nu putem să controlăm și să ne tatuăm pe suflet dacă se poate, să perseverăm în a accepta acele lucruri sau măcar să acceptăm că anumite zone nu țin de noi și dorința noastră. Abia apoi, să vedem ce stă în puterea și controlul nostru.

Ce nu poți controla:

  • Starea vremii, situații neprevăzute cum ar fi coada la bancă atunci când mă grăbesc sau un accident care mă ține pe loc. O răceală sau o durere în coaste, exact când am treabă, dacă șeful se hotărăște să închidă firma, deci rămân fără job, etc. Condițiile exterioare în general.
  • Ce simt și ce aleg să facă ceilalți, ce revelații și ce ritm de evoluție au alții, dacă sunt plăcut sau nu de unii oameni.
  • Ce mi se întâmplă (aparent) din senin, ce provocări apar, ce gânduri îmi traversează mintea, ce limite am, etc.

În cele de mai sus, dar și în altele cu siguranță…este treaba celorlalți sau treaba vieții și dacă mă bag acolo, treaba mea rămâne nefăcută.

Da atenție! Nu mă refer la o detașare predicată, dar neînțeleasă, în care trebuie toți să fim zen și să nu ne băgăm în treaba altuia că de fapt ne e lene și ne simțim noi prea bine, deci nu vrem să ne stricăm feng-shui-ul. Mă refer doar la a nu forța lucrurile, oamenii și sentimentele lor, să vrem să controlăm momente sau situații (unele din ele fiind consecințe a multor ani, decizii etc), noi nefăcându-ne partea noastră de treabă.

În tot ceea ce nu poți controla se află puncte care sunt total sub controlul tău, deci până și ce pare imposibil de controlat, poate fi, dacă ești suficient de responsabil și îți înțelegi partea ta și deciziile pe care trebuie să le iei. Dar până acolo, întâi trebuie să faci o treabă foarte foarte bună în aspectele care țin de puterea și controlul tău.

Ce poți controla:

  • Cum te raportezi la condițiile exterioare, ce alegi să faci în situațiile neprevăzute, cum reacționezi la gândurile și emoțiile tale, ce decizii iei și cât de conștient, cum îți petreci timpul, cum îți umpli timpul dacă tot stai la coadă la bancă,
  • Cum îi evaluezi pe ceilalți, cum te raportezi tu la ce simt și aleg ei, ce îți dorești tu, ce decizi tu!
  • Cum îți accepți limitele și ce alegi să faci cu/din ele, cum îți folosești resursele, cum plantezi alte semințe în tine pentru gânduri mai senine, etc.

Stă în puterea și controlul tău micile și marile aspecte care țin de tine și viața ta! Însă fără a-i implica (cel puțin în primă fază) pe alții. TU! Tu ce simți, ce vrei, ce alegi!

Controlează ce, cum și cât mănânci, ce program vrei să ai (iar la job unde e program stabilit, poți alege cum te raportezi la el sănătos), ce faci în timpul liber, cum hrănești în tine ce e mai sănătos, cât și ce sport faci, cum reacționezi și cum te responsabilizezi cu privire la VIAȚA TA! 

Fă o practică constantă în a controla lucrurile care țin de tine și învață colaborarea cu propria ființă când vezi că nu e atât de ușor pe cât pare.

Poate să pară banal că poți controla ce, cum și cât mănânci, până când ajungi să te vezi cu adevărat în acest comportament și să descoperi că ți-e greu să fii prezent la masă și să mesteci cu recunoștință, ți-e greu să mănânci sănătos, ți-e greu să refuzi savarina aia care pare delicioasă, deși ți-ai promis că renunți la zahăr!

Și dacă abia ne putem controla o poftă…cum putem avea pretenția că am controla ceva mai mare de atât? Începe cu savarina!

În loc să te judeci când vezi că e mai greu decât părea inițial, profită de oportunitatea de-a te cunoaște cu adevărat. Că asta e, o oportunitate!

Când vezi că pierzi timpul aiurea și n-ai făcut nimic cu sens azi, nu e motiv de-a te critica, ci e doar ocazia de-a-ți vedea limitele. Că poate ești prea automat, poate ai de-a face cu o sfântă lene, poate vezi ce anume îți distrage atenția, iar atunci știi unde ai de muncit.

Când ești sincer cu tine și atent, toate acestea sunt doar ocazii de-a te cunoaște și apoi de-a alege diferit, în concordanță cu ceea ce vrei să devii.

Contrar a mai multor opinii, nu, nu poți să-ți controlezi gândurile. Însă poți să controlezi decizia pe care o iei vizavi de situațiile din viața ta. Poți să controlezi dacă să-ți crezi automat orice gând sau să mai stai puțin, să-l pui la îndoială, să cauți alte perspective mai sănătoase.

Nu poți să controlezi emoțiile care apar în tine. Dacă încerci să faci asta le amplifici. Însă poți să controlezi conștientizarea lor, să te raportezi la ele cu respect și acceptare, însă nu cu decizii oarbe. Să vezi de unde vin, ce presupuneri ai făcut și ce alte atitudini și gânduri ți-ar aduce o liniște mai mare, deci ar potoli puțin din vulcanul emoțional.

Pare simplu, nu e!

Însă este cea mai rapidă cale spre un control benefic și o încredere în tine, care te conectează la o viață care are forță, protecție, drag și bunăstare.

Și desigur că mai sunt și momentele de deznădejde, tristețe și alte stări omenești, în situațiile pe care nu le poți controla și pe care trebuie să le accepți cu îngăduință și smerenie.

Nu e treabă ușoară asta, dar cred că întotdeauna mai avem ceva ce face în propria grădină interioară, iar câtă vreme mai avem treabă acolo, suntem responsabili maxim de noi, de viața noastră și ce lăsăm să înflorească în interiorul nostru.

Duhoarea sau mireasma personală, va avea cu siguranță un impact și-n lumea în care trăim.

Atunci când începi să controlezi ceea ce poți….când începi practic să fii responsabil pentru tine (cu cele mai mici decizii posibile și chiar și-n aspecte banale), nu te mai simți sufocat de viață, ci ajutat de ea. Începi să-i simți forța și să realizezi împăcat că orice nu e sub controlul tău este o binecuvântare, căci există puteri mai mari în univers, care pot să facă față, iar asta este și spre binele tău.  

Când controlezi ceea ce poți, când îți vezi de treaba ta…aria pe care o poți controla este tot mai mare, pentru că tu ești tot mai responsabil, atent și conștient de ceea ce faci.

Încrederea ta în tine, după ce vezi că reușești să gestionezi mici aspecte din viața ta, stări, atitudini, decizii bune și rele, dar din care înveți, va crește cu fiecare pas.

Iar cu fiecare pas pe care-l faci cu responsabilitate spre viața din tine, viața va face zece pași spre tine.

Când îți vezi bine de treaba ta, încrederea ta în tine se va reflecta în încrederea-n viață.

Raluca Muresan

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *