close
Musafiri

EGO-ul și…responsabilitatea-by Chip D.

Începând de astăzi, vom avea pe site categoria Musafiri, unde voi publica scriituri de-ale clienților mei, prieteni, cunoștințe, oricine consider că trăiește cu responsabilitate, sens, implicare, rezultate), are ceva de spus și-mi place ca și om, abordare, m-a impresionat cu ceva, etc.

Și încep cu Chip. Un om drag mie din America, de care am avut ocazia să fiu provocată și să cresc la nivel profesional și uman.

Am colaborat cu el deja de un an și acum constat cu bucurie că orice bucățică de teorie or` unealtă de autocunoaștere i-aș fi dat pentru o viață mai bună…el a crescut-o, a multiplicat-o și a dat mai departe, cum n-am sperat vreodată să facă cineva, într-un timp atât de scurt, atât de eficient.

În măsura disponibilității lui, îl voi invita să mai scrie pentru Entuziasm și să împărtășească părți din povestea lui, căci are multe de spus.

Sunt foarte mândră de el și tot ce-a reușit să realizeze, mi-e drag tare și îi mulțumesc public că mi-a dat șansa nu doar să-i fiu un mic ghid, dar m-a învățat și el multe lucruri, inspirându-mă de fiecare dată când vorbeam cu el!

In conversatiile cu el simt cel mai acut principiul colaborării, căci dacă i-am fost utilă…a fost doar pentru că el m-a inspirat să scot din mine ce e mai bun. Și dând ce-am avut, știut și putut, el a primit și s-a lăsat inspirat pentru a lua decizii mai eficiente, creând o viață mai senină, dându-mi înapoi inspirație…

să am noi înțelegeri pentru a mai face un pas spre el, ca apoi să participe la acest dans și să inspire mai departe. Pe el însuși, pe mine, alți oameni.

Voi posta scriitura trimisă de el tradusă în română și varianta originală, în engleză.

Să purcedem:

Articol By Chip Deaton

“Ego-ul te face să îți trădezi sufletul, făcând din anxietate, simptome post-traumatice și îngrijorări, din tulburări de personalitate, toane, sau orice alte diagnostice de genul, cei mai puternici aliați.

Este un ciclu care începe atunci când te ajung din urmă stări de rău, căci atunci ego-ul primește putere și prin toate problemele acestea, sau altele, îți spune automat că n-ai nimic de făcut în legătură cu efectele pe care le simți.

Aici trebuie să îți asumi responsabilitatea, să fii cât poți de prezent în viața ta și să încerci să trăiești cât de bine poți. Amintește-ți că întotdeauna ai câte un motiv să încerci să-ți îmbunătățești viața și să faci față situațiilor grele, un pic mai pozitiv decât data trecută.

Întotdeauna poate să intervină în acest proces al recuperării, „factorul evitării” care te face să vezi situația mult mai neagră decât este și să crezi că ar fi imposibil să privești în față lucrurile care îți cauzeză durere, anxietățile și traumele tale.

Nefăcând nimic, evitând pașii mici pe care îi ai de făcut în fiecare zi, nu faci decât să-ți trădezi sinele din nou și să dai putere ego-ului care joacă un rol din ce în ce mai puternic în viața ta.

Să luăm o situație ipotetică:

Să spunem că o persoană rămâne cu o cicatrice pentru că a salvat o femeie atunci când viața acesteia era amenințată de un individ cu un cuțit.

Cicatricea asta e mereu vizibilă pe mână și o vede toată lumea. Unii întrebă: “De ce nu-ți operezi cicatricea aia?“ Iar omul răspunde de fiecare dată că cicatricea asta îl face să se simtă mândru că a încercat să facă o diferență în viața cuiva și că asta îi dă încredere în el.

E foarte posibil ca în situația aceasta ego-ul persoanei să-și decoreze imaginea de sine ca să-i dea putere și să-l facă să se simtă un erou, ca și cum totul ar fi despre el.

Și exact așa cum aici nu te lasă să uiți o întâmplare cu final fericit, ego-ul nu te lasă să uiți nici lucrurile care n-au ieșit bine în diferite momente ale vieții și care încep să te chinuie.

E mult mai ușor să etichetezi lucrurile astea ca fiind “dureroase, triste, tragice, etc” și să reacționezi la ele, în loc să ai un răspuns conștient care implică puțină analiză a situației și puțină detașare.

Deasemenea, în cele mai multe cazuri, ne place să fugim de amintirile neplăcute, când chiar să le confruntăm ne-ar ajuta să ducem o viață mai fericită.

Deci, noi persoanele care suferim de traume, discomfort mental, stări generale de anxietate, oare n-am putea să avem  chiar la îndemână o soluție pentru a ne mai ușura stările prin care ego-ul încearcă să ne acapareze complet atenția?

Ce-ar fi să fim atenți la simptome și să ne îmbunătățim răspunsurile la viitoare situații în care suntem tentați să reacționăm automat?

Într-adevăr sună mai ușor pe hârtie decât în practică, dar dacă nu lucrezi cu sinceritate la tine, nu aștepta situații de viață favorabile, căci n-ai investit un pic de responsabilitate acolo unde era nevoie, ca sa te simți cât de bine poți, la nivelul tău, în situația dată.

Iar când problema chiar nu poate fi schimbată pentru că trecutul nu se poate șterge în realitate, în loc să-ți eviți situația, găsește noi căi să-ți amintești de responsabilitatea pe care o ai.

E posibil ca atunci când nu ne mai evităm consecințele și nu mai punem negativitatea pe primul loc, ci facem ce putem, nu vom mai lăsa ego-ul să joace un rol mult prea mare în show-ul vieții noastre.”

 

 

 

English version:

The ego makes us betray ourselves by doing something like causing anxiety, post traumatic symptoms and concerns, personality disorders, or mood disorders, or any diagnosis, as one of its most powerful allies.

It is a cycle may begin as an ego wanting that we must feel bad because it gets more power by using the “disorders”, or problems of whatever kind, to automatically tell us that we cannot do anything about the effects that we feel.

It’s during this time that we must be mindful to try and make it a responsibility or ourselves to try and live as good as we can, by thinking that there’s always a reason to try because if we must remember it at all, we should be able to respond each time in way to better our chances to deal with those issues more positively.

This introduces perhaps, a kind of, “avoidance factor” because it usually is seen as much more difficult to deal with things that would most likely cause pain, traumatic memories, and anxiety, in the processes that we try in managing our wellness.

But doing nothing and avoiding the role we should play, in our small little places, in the world we live in, betrays the self again and the power the ego wants to have to not want us to have to try at all and face those issues, plays an often “louder” role.

Let’s take a hypothetical situation as an example, to propose that this may be taking place:

Let’s say, that a person suffers a scar from saving a woman’s life that was being threatened, by a person with a knife and attempting to stab the woman in an attack. And this person, has a scar that they see all the time on their arm. So, does everyone else. Sometimes, people ask the person,

“Why don’t you get that scar removed with surgery?”. To which the person replies back to them, “No, …this scar makes me feel proud to have dared to make a difference in someone’s life, and also has given me more confidence.”

It’s also, quite possible, if this situation had occurred that the persons ego might even take it upon itself, so to speak, to empower the person to maybe at times feel like a “hero”? I believe yes, it probably would from time to time at least.

The ego then in many ways also does its best then, I would believe, to make us never forget how the things that did NOT come out positive at some time were “bad” to remember or deal with again.

Labeling it as “painful, sad, tragic, etc., and causing a reaction, instead of a “response” (responses usually involve a more thoughtful, and mindful process rather than just a reaction).

We also would probably want to try an avoid facing the memory of such things, when confronting would be better suited to have an easier time with it.

As a person suffering from any kind of negative trauma, experience of mental unwellness, or just general anxiety of life, shouldn’t we have at our disposal a way to eliminate some of the things that our ego may truly be trying to rule? Managing symptoms and improving responses to future memories could also occur.

It sounds very easy on paper, or in thought, but if you do not work honestly at it, don’t expect your conclusions to be favorable as they would if you gave it a little more responsibility, to yourself, to feel as good as you possibly can.

But if the “problem”, or “issues” cannot be changed truly, because of the past not being able to be erased in reality, then instead of avoiding, we need find ways to respond with that responsibility in mind, when they do occur again. And then perhaps by not avoiding, but using the negative instead as a way to keep the ego from having too big of a “role” in our “show”. “

Tags : featured

No Comments

  1. I definitely see the merit in this. I suffered traumas as a child, teenager and adult. As a child I was molested by a family member for years. I tried to tell my mother about it, but, it was impossible for her to wrap her mind around this even being possible, labeling me as “a little liar”. It occurred over a thirteen year period.

    When I was 8 years old, I was raped by a fifteen year old boy, his brother and sister helped him hold me down. When I was sixteen, I was raped by a nineteen year old young man. In our high school, he was a leader. He was on the football, softball, tennis and track teams. Blond haired and blue eyed. He was voted Most Likely To Succeed after graduating from school. I found out several years ago that he became pastor of a church. Guilty conscience?

    When I was twenty five, my ex-husband kidnapped my daughters the same week I lost a son in the fifth month of my pregnancy. I didn’t see them again for three months.

    I freely share this information because it does not rule my life. I sought counseling during and after my divorce. Counseling helped to reinforce that none of these occurrences were my fault. I chose to not let them control my own actions throughout my life. Admittedly, there are times where I will find myself feeling weepy or depressed and not know why. After analyzing it over the years, I realized these times occurred on the anniversaries of my traumatic experiences. Now, when it happens, I’m able to work through it and change my disposition much better than I ever did in the past. I conscientiously took control over the cycles my mind kept creating/recreating.

    I’m thankful I was able to flip it all around and realize what was happening. Don’t get me wrong. It is NOT easy. It probably never will be. But, I love the person I have become and I can feel comfortable in my own skin, my own mind.

    The paper you’ve written strikes so many chords within me. I see this as an extremely viable theory. I believe I’m living proof of what you’ve written. Thank you so much for your intelligent insights.

Leave a Response