close

Dezvoltare personala

Dezvoltare personală

Povești de viață…într-o valiză

20160709_160837

Azi îți scriu în mare despre spectacolul ce a avut loc în 9 Iulie la Cluj. Care a fost experiența mea, cum m-am pregătit, cum a ieșit show-ul și ce feedback-uri am primit.

Cum mi-a venit ideea

Umorul este important pentru mine de când mă știu. Mai făceam eu mișto că am venit pe lume râzând și cu o glumă la îndemână, dar mi-a spulberat maică-mea mitul și m-a lămurit c-am plâns și eu, ca toată lumea. Totuși, sunt convinsă că am venit pe lume cu umorul în sânge. Pentru că auto-ironia mea este o calitate nativă și nu m-am chinuit nicio secundă să mă dezvolt pe partea asta. Doar am remarcat că pot să fac ceva cu ea.

citeste mai mult
Dezvoltare personală

Să se schimbe. Dar să rămână la fel

holy-spirit-breath-702×330

Majoritatea oamenilor vor să schimbe ceva în viața lor, fără să riște nimic și să păstreze toate beneficiile din starea/situația actuală. Ar vrea să ajungă direct la un efect (ăla ce-l vor ei, desigur), fără să fie nevoie să ia o decizie responsabilă și să-și asume niște consecințe.

De exemplu, vrei să ai un job care să te împlinească, dar fără să renunți la cel actual, care îți dă un venit mai mare, vrei o stare de bine, însă fără a-ți lua responsabilitatea să schimbi ceva la tine și-n viața ta, chiar și neștiind unde duce acea schimbare.

Fugi direct după stări și eviți ce e neplăcut, pentru că recunoașterea neplăcutului deja înseamnă adevăr și asumare.

citeste mai mult

Cunoaște-mă mai bine

Relatii

Ultimele articole

Relații

Femeile războinice și dorința de răzbunare

Three-Centers-of-Power-710×430

De vreo 8 luni primesc tot felul de invitații de a mă implica în proiecte de “feminism” și luptă pentru tot felul de cauze; am și studiat un pic conceptul și scopurile acestor proiecte, respect schimbările aduse pe alocuri  și dorința femeii la libertate.

Cele care îmi trimit astfel de invitații știu deja că sunt interesată și super implicată în cazurile de abuz a femeilor din România, pentru că am postat câteva cazuri și consecințele abuzurilor.

De obicei îmi vine să merg pe vârfuri când scriu despre abuzuri…

pentru că  nu vreau să trezesc furia sau frica oamenilor, ci mi-aș dori tare mult să mă fac foarte bine înțeleasă în ce vreau să obțin și anume: conștientizare și responsabilitate în viața proprie. Adevăr, decizii corecte, pași mici. Pentru că cel mai mare abuz posibil e tăcerea.

Și abia apoi să întindem o mână de ajutor în exterior, acolo unde putem să o facem și avem resurse să ne implicăm.

Mi-au scris multe femei “războinice”

care aveau în plan să schimbe sistemul, să creeze societăți, să educe școli întregi….și nu ar fi nimic greșit în aceste proiecte, dacă ar fi făcute pe un fond de liniște, conștiență și determinare trează. Însă problema este că majoritatea vor să schimbe sistemul pentru a nu se uita în propria viață și cum pot începe de acolo.

Noi vrem să schimbăm sistemul când nu suntem în stare să ne ținem în frâu pofta de ciocolată. Hai să începem cu noi. Sau să mergem în paralel. Fără revoltă, dacă se poate. Pe cât posibil

Și printre multe e-mailuri, invitații și zăpăceală, am dat de noțiunea de feminism pe care am studiat-o pe îndelete. să mă asigur că înțeleg niște lucruri.

Singura problemă e că dacă la începuturile feminismului femeia a luptat pentru niște drepturi de bun simț și pe bună dreptate, femeia acum nu vrea libertate, vrea putere și răzbunare. Și de la victimă la tiran nu e cale așa lungă.

Toată mișcarea a pornit de la dorința de a fi egali ÎN DREPTURI, atât femeia, cât și bărbatul și sunt unele autoare feministe la care am găsit mult bun simț, determinare și dedicare, autoare cu care sunt de acord în ceea ce prezintă, fac și schimbă la ele însele și lumea în care trăiesc (comunități, țări, etc).

Însă mai este și eticheta de „Feministă” pe care unele femei și-au atașat-o dintr-o dorință de putere demonstrativă.

La altele, regăsești furia și dorința de răzbunare. Iar asta pot să înțeleg foarte bine. După ce o vreme atât de îndelungată, femeile au fost subjugate, manipulate, tratate precum animalele…s-au săturat și s-au răsculat împotriva naturii masculine. Deși câteva și-au dat seama că natura umană e cea care are niște limite maari și trebuie lucrat acolo cu responsabilitate, nu doar bărbatul este de vină. Pot înțelege dorința de răzbunare, dar nu sunt de acord cu ea.

Înțeleg ideea, revolta și mișcarea (până și a feminismului fake)…însă nu sunt de acord cu asta (luptă, răzbunare, minimalizarea a ce e bun), căci prețul e prea mare: feminitate ucisă în noi însene, intuiție leșinată, liniștea răpită, recunoștința pentru masculinitate și ce ne oferă minimalizate.

Da! Sunt mulți șobolani pe post de masculi, însă în timp ce luăm distanță de ăștia și-i lăsăm să moară de foame, nu-i putem ignora pe aceia care mai au în ei ceva demn, cald și frumos…masculinitate pe bune, fără să ne trădăm feminitatea si umanitatea.

Săptămâna trecută am avut niște schimburi de mesaje pe care vi le arăt și voua. Și am câteva completări pe care aleg să vi le prezint, căci în situația aceea am simțit că nu mai am ce completa, că n-aveam cu cine.

 

 

 

 

 

Când auziți că sunt implicată în cazurile de abuz la femei și fac tot posibilul să le ajut, vreau să înțelegeți că implicarea mea nu înseamnă că vreau să dau jos ceva sau pe cineva. Nu mă duc la agresor în casă, nu-l urmăresc să-i dau una-n cap, nu-i doresc răul…(deși mă abțin cu greu să nu judec și să nu mă enervez la unele cazuri).

ÎNSĂ caut să dau putere părții mai slabe a acelui cuplu. Vreau să prindă femeia putere. Să înțeleagă niște aspecte, să se poată baza pe mine și pornind de la o legătură de încredere să facem ceva să fie bine. Împreună. Noi, Nu vreau să schimb agresorul, vreau ca victima să se poată îndeparta ÎN SIGURANȚĂ și să mă asigur că a înțeles ceva din experiență și acum poate să recunoască un bărbat pe post de șobolan, un psihopat, fără să cadă în plasa ei prin visuri emoționale, romantisme decuplate de realitate și altele. Vreau să fie puțiiiin măcar mai conștientă. Iar în paralel, îmi doresc să pot contribui la o înțelegere mai mare a acestor lucruri, înainte ca situațiile să fie atât de grave. Atât!

Și primul lucru pe care le spun victimelor după ce văd determinarea de a pleca din relații abuzive este că nu trebuie să intrăm în competiție și luptă cu agresorul.

Adică să ne enervăm, să vrem să-i dăm lecții de corectitudine, să se lupte cu el sau orice ține de o confruntare naivă. El are experiență în șobolănie și o putere mare (unii au o putere financiară și de manipulare incredibilă), ceea ce-l face castigator din start. NU luptăm, dacă nu știm cu ce avem de-a face. Doar cu încredere-n viață, cu responsabilitate, cu pași mărunți dar siguri sau salturi mari dar corecte, prindem curaj, putere și un discernământ mai bun.

Deși pare puțin ce spun eu să facem (responsabilitatea aia în propriile vieți), este enorm de mult să faci atât cât poți, acolo unde ești.

Orice altă dorință de a schimba ceva mai măreț decât ceea ce poți face acum cu resursele pe care le ai…este doar o fugă de-o responsabilitate și putere imediată, dar stabilă și pe termen lung.

“Bărbații nu vor mai avea putere atâta vreme cât suntem unite noi femeile”, spunea doamna în mesaj. În teorie sună drăguț, însă în realitate nu suntem unite absolut deloc.

Pe alocuri, ne mai unește ura sau disperarea privind “dușmanul” comun. Dar în realitate, văd invidie și competiție între femei. Ne uităm una la alta și fiecare vrem să demonstrăm că suntem mai tari ca restul, mai frumoase, mai independente (că e la modă) sau ne simțim inferioare când nu e așa. Să văd că suntem unite și în situații fără miză și în acele situații în care alegem prietenia, în locul competiției. Să văd cât de unite sunt două femei când se trezesc că plac acelați bărbat, când una dintre ele are succes mai mare, când ….situații din astea, mai relevante și comune, de zi cu zi. 🙂

Iar în ceea ce privește unirea asta pentru a înfrunta bărbații nașpa…este doar o competiție menită să ne hrănească superioritatea cum că noi am fi mai bune. Nu suntem.

Suntem aceeași agresori, chiar dacă avem o finețe și poate niște limite mai mari. Spre ce îmi doresc să atrag atenția este: Responsabilitatea de a ne uita în noi înșine.

Ura asta față de bărbați în general mi se pare trădarea supremă a sufletului nostru de femei.

Pentru că pe lângă niște agresori, șobolani sau de ce tipi am avut parte fiecare…sigur a existat sau există în viața noastră măcar un exemplu masculin de demnitate, bunătate și căldură.

A nu-l recunoaște și a nu fi recunoscătoare cu adevărat pentru acel/acei bărbat/bărbați…este trădare de sine și prețul care trebuie plătit îmi pare cam prea mare.

Așadar, mi-ar place să se înțeleagă că deși lucrez cu multe cazuri de abuzuri de care nici nu-mi puteam imagina c-ar exista…nu vreau să promovez ideea de luptă cu bărbații – nici măcar aia șobolani.

Și nu pentru că aș fi pacifistă, ci pentru că ăia au putere și aș pierde din start. Iar mie îmi place să câștig (scuzată-mi fie dorința și superioritatea).

Pentru a căștiga pe termen lung, sunt interesată ca femeia să aibă o putere reală.

Nu aia-n glas, așa zisa independență sau altele aparente…ci puterea unui discernământ care să o ajute să aleagă bine un bărbat, să știe pe cine urmează și de lângă cine să fugă instant, să-și asculte intuiția dar să-și înțeleagă și lămurească și confuziile, să fie puternică pe interior. Stabilă. Dacă obțin asta, până acum cel puțin, șobolanul cade de la sine fără măcar să mă uit la el. Dar nu ăsta trebuie să fie scopul.

Deși mă impresionează cazurile de abuz și sunt dedicată până la sânge, nu urc femeia pe piedestalul victimei supreme. Repet: scopul e să-i dau putere. Prin privirea de „Vai săraca de ea” îi iei puterea.

NU sunt interesată de niciun proiect care promovează lupta între sexe. Și din nou, nu pentru că aș fi vreo Maică Teresa…ci pentru că iubesc bărbații. Ăia în care a mai rămas ceva masculin, demn, viu.

 

Îmi doresc însă să contribui la o lume unde să nu ne mai ascundem după statutul de victimă și să vrem să schimbăm agresorul, sistemul, tot dintr-o data, ci să ieșim în față ca ființe umane responsabile, care fac ce pot (legal) privind agresorul, agresiunea…apoi revin cu privirea spre ele însele și cresc în echilibru, sensibilitate, demnitate, alegeri mai inspirate.

Te îmbrățișez cu dragoste și entuziasm

citeste mai mult