close

Dezvoltare personala

Dezvoltare personală

Povești de viață…într-o valiză

20160709_160837

Azi îți scriu în mare despre spectacolul ce a avut loc în 9 Iulie la Cluj. Care a fost experiența mea, cum m-am pregătit, cum a ieșit show-ul și ce feedback-uri am primit.

Cum mi-a venit ideea

Umorul este important pentru mine de când mă știu. Mai făceam eu mișto că am venit pe lume râzând și cu o glumă la îndemână, dar mi-a spulberat maică-mea mitul și m-a lămurit c-am plâns și eu, ca toată lumea. Totuși, sunt convinsă că am venit pe lume cu umorul în sânge. Pentru că auto-ironia mea este o calitate nativă și nu m-am chinuit nicio secundă să mă dezvolt pe partea asta. Doar am remarcat că pot să fac ceva cu ea.

citeste mai mult
Dezvoltare personală

Să se schimbe. Dar să rămână la fel

holy-spirit-breath-702×330

Majoritatea oamenilor vor să schimbe ceva în viața lor, fără să riște nimic și să păstreze toate beneficiile din starea/situația actuală. Ar vrea să ajungă direct la un efect (ăla ce-l vor ei, desigur), fără să fie nevoie să ia o decizie responsabilă și să-și asume niște consecințe.

De exemplu, vrei să ai un job care să te împlinească, dar fără să renunți la cel actual, care îți dă un venit mai mare, vrei o stare de bine, însă fără a-ți lua responsabilitatea să schimbi ceva la tine și-n viața ta, chiar și neștiind unde duce acea schimbare.

Fugi direct după stări și eviți ce e neplăcut, pentru că recunoașterea neplăcutului deja înseamnă adevăr și asumare.

citeste mai mult

Cunoaște-mă mai bine

Relatii

Ultimele articole

Cunoaște-mă mai bineDe-ale vieții...cu umor

Relație cu beneficii

strawberries-800

A fost cândva, o vreme, când subsemnata căuta în orice relații beneficii. Atenție, mere proaspete și un inel, un bărbat bine în patul căruia să-i declar amorul meu veșnic și promisiunea lui că va sta la fundu` meu…cam trei vieți.

Tot cândva, acum o vreme, credeam în fidelitate. A lui, nu a mea.

Drept urmare, îl păzeam mai ceva ca un pitt-bull, cu o trusă profesionistă de detectiv priceput și niște tocuri care aveau rol de seducție…sau pedeapsă. În caz că face ceva, preventiv.

Binoclul din geantă îmi arăta cu acuratețe când călca strâmb și o lua pe străzi străine, în timp ce eu, de la distanță…îi pregăteam capcana în care urma să cadă odată ce ajungea înapoi la mine, oficiala. Și ciorba o pregăteam, pentru când se întorcea acasă.

Deci eram o infidelă geloasă. Dar pe lângă gelozie, aveam și drioptrii mari.

Era 12 noaptea când iubitul meu (A) a primit un apel pe telefon. M-am uitat cu coada ochiului pe ecranul mic care lumina și chiar atunci el a întrerupt soneria.

– Dragule…ia zi tu cine e Mona?
– Poftim?! Mama m-a sunat. O sun mâine.
– Aha aha! Mă-ta dară! Cine-i mă porcule Mona?! Că Mona scria, e clar! Și deja eram în mijlocul patului, departe de el, cu pumnii încleștați și țâfnoasă.
– Era mama tu fată! Uită-te și hai să dormim!
– Niciun somn! NIMIC!
– TU! Ia telefonul, uită-te să vezi ce scrie la apelul ăla și pune-ți dreacu ochelarii ăia pe nas că ești și isterică și chioară.

Am luat nerăbdătoare telefonul și m-am uitat la ultimul apel nepreluat. În acel moment mi-am dorit să fi fost Mona, nu mă-sa…dacă tot am făcut scandal. MĂ-TA!! Ce i-o fi trebuit la ora asta?

Așadar îl țineam din scurt, așa cum se zice și știe de secole întregi, că fac oamenii pasionați de control în cuplu. Și infideli totodată.

Fiind cu el într-o țară străină, eram cu ochii în patru (că așa-i când ai binoclu: vezi peste zări și peste blocuri) și-l urmăream să fiu sigură că orice pradă ar prinde în mreje…nu-i mai bună ca mine. Știți voi…ca și expresia “Alta ca mine nu mai găsești…” de parcă amărâtu ar căuta o alta, fix ca tine.

În timpul liber când eram convinsă de siguranța lui, căci era la muncă…eu aveam câte un amant. Câteodată doi. Unul din ei m-a învățat să iubesc penisurile mici, dar despre acesta voi scrie altă dată.

Acum scriu despre Mark, un bărbat care mi-a ajuns în mod special la suflet.

Aveam o relație cu beneficii. Mie îmi plăceau căpșunii. Lui îi plăcea să mă pieptene.

Nu sexul era scopul, ci peria de păr…și căpșunii.

El închiria un travelodge (un fel de pensiune mai ieftină), unde ne întâlneam să ne satisfacem cele două plăceri:

Mâncatul fructelor împreună…

și momentul când îmi scoteam peria din geantă și el spunea un “mmmm” îndelung și se apropia de mine să mă pieptene.

El avea o pasiune pentru părul lung. Eu aveam o pasiune pentru cele două ore în care eram eu însămi, dezbrăcată de fals, hrănită cu căpșuni…și pieptănată.

Desigur că făceam și sex. Nu de fiecare dată, însă a fost un proces natural de apropiere, după ce ne-am cunoscut gusturile sufletului și textura dorințelor. Mă simțeam în siguranță, iar sexul cu el era familiar și confortabil.

Conversațiile cu el erau și mai savuroase decât căpșunii. Povești despre muzică și artă, istoria Angliei și corpul uman…de care era fascinat cum transmite deschidere sau încleștare.

În cazul meu, era deschidere completă. Pentru că nu exista nicio miză și știam amândoi că ale noastre sunt cele două ore, o dată pe săptămână. Și nici nu voiam să cer mai mult…Încă am gustul căpșunilor pe papilele amintirilor mele și știu acum că …

fructele au venit și cu un mesaj.

Era o zi ploaioasă și i-am cerut laptopul să-mi verific prietenul “oficial”, așa cum face orice pitt-bull care se respectă. Știam că dacă plouă ajunge mai repede acasă, așa că trebuia să ajung înaintea lui. Am intrat pe mailul lui (detectivii știu parolele) să văd ce a discutat cu șeful lui și dacă are liber sau nu.

Eram agitată și grăbită, speriată și-n același timp simțeam puterea pulsându-mi în vene, căci îmi permiteam să fac toate astea.

Bărbatul cu căpșunii…se uita lung la mine și avea pe față un soi de…compasiune, aș spune acum.

S-a apropiat și mi-a spus:

  • I don’t know why, but you`re doing something very very VERY wrong (Nu știu de ce, dar faci ceva foarte foarte FOARTE greșit)
  • What?! Noo! I`m fine! (ce?! Nuu! Sunt bine)

N-am înțeles eu atunci ce a văzut omul și ce făceam greșit, însă prăbușirea care a urmat mi-a amintit de cuvintele lui.

Nu despre aia vă spun acum, ci despre amantul care mă pieptăna. Iar eu…mâncam căpșuni din caserola cumpărată de la Sainsbury.

După ce m-am întors în România, am mai vorbit cu el pe Skype de câteva ori, apoi ne-am îndepărtat, lăsându-ne probabil prinși fiecare, în alte experiențe de-ale vieții…cu sau fără umor.

Zilele trecute mi-am amintit de el și am intrat pe contul vechi de Skype.

Nu știu dacă și-a șters contul, dacă m-a șters pe mine…sau a murit între timp. Însă cert e că în dreptul numelui lui scria:

“Acest utilizator nu ți-a pus la disponziție detaliile lui personale”

True! Așa e!

Nu mi-a pus la dispoziție detaliile lui personale. Chiar nu-mi mai aduc aminte să-mi fi povestit ceva personal și mă laud cu o memorie de elefant. Însă țin minte și acum starea de relaxare pe care o aveam cu el.

Și mi-a pus la dispoziție niște povești care mă hrăneau, un sex confortabil, un avertisment pe care aveam să mi-l aduc aminte mai târziu…toate cu dressing de căpșuni.

Și eu i-am oferit de fiecare data cu plăcere…o perie de păr.

De atunci, fidelitatea continuă să fie importantă pentru mine

De data asta, fidelitatea față de mine însămi, pe care mi-o onorez urmând ce simt.

Așa cum am înțeles acum, că fiecare bărbat e dator să-și fie fidel lui însuși. Nu mie.

Iar din Pitt-Bull pervers și detectiv ipocrit…m-am transformat în focă. Și femeie interesată de-un contact autentic…cu masculinul.

Fără binoclu și trusă de detectivi. Fără tocuri și manipulări.

Vreau relaxare, confort, plăcere, căpșuni. De o vreme, primesc cu recunoștință doar ce vine firesc, e natural și cald.

citeste mai mult