close
Burning-Cheers-Full-Screen-Desktop-Wallpaper

Este o diferență enormă între suferința ca trădare a sufletului și suferința dezinfectării lui, după o vreme de ipocrizie.

Suferința reală, cea care are ca și consecință urmarea parazitului (superiorități, pretenții, ipocrizii) și trădarea părții umane din noi,  își găsește lăcaș în profunzime, adică în anxietăți, depresii și multe altele de care ne grăbim apoi să scăpăm.

Suferința ca și o consecință a dezinfectării sufletului nostru este o formă superficială, de suprafață și trecătoare…care se datorează faptului că ÎNĂUNTRU SE LUCREAZĂ.

Iar primul lucru ce are loc…e dezinfectarea. Așa cum dacă ai o rană, ca să nu se infecteze și să complici sănătatea corpului/a pielii, trebuie să-l ajuți curățând rana, iar atunci când pui sare/apă oxigenată/dezinfectant…te ustură, la fel, sufletul, se curață prin adevăr. Care adevăr te ustură pentru că l-ai evitat o vreme, iar acum se curață minciuna, trădarea. De aceea este o suferință de suprafață, care te ajută pe interior. De acest tip de suferință voi scrie azi.

Chiar atunci când ne orientăm spre ce e corect, acceptăm adevărul pe care l-am ignorat atâta vreme (deci acum ne arde) și facem pașii ăia mici și necesari pentru recuperarea vieții din noi…pentru că pe interior se curăță ce e infectat, apare o suferință de suprafață.

Exemple

Dacă ai fost obișnuit ani întregi să ai pretenții de la ceilalți și viață, victimizându-te când nu primești ce pretinzi…atunci când realizezi că ăsta este un comportament care te distruge și schimbi macazul, la început e greu. Pentru că vei simți încă pretențiile respective, dar dacă alegi să faci ce este corect și să accepți refuzul cuiva, te vei zvârcoli un pic la început.

Dacă ai fost obișnuit să asculți de părerile celor din jur, apărându-ți o imagine la care țineai (de om bun, nevastă/soț, afacerist, altruist, etc), peste o vreme remarci că în timp ce în exterior totul pare minunat, pe interior ești tot mai secătuit de energie și ai o lipsă acută de sens. Atunci, dacă te hotărăști să-ți asumi responsabilitatea și să faci ce simți cu adevărat, indiferent de ce părere au cei din jur sau de cât de șifonată ți-e imaginea…la început te va durea această schimbare și vei avea emoții diverse, gândindu-te la ceilalți și la imaginea ta pătată. E normal, asta e durerea de suprafață…însă atâta timp cât nu emoția decide, ci tu – omul, dincolo de suferința de suprafață…simți o liniște de fond că îți urmezi sufletul, fără să te vinzi pentru aparențe.

Dacă divorțezi pentru că îți dai seama că ești în acea relație din motivațiile greșite și nu mai ai ce căuta acolo, căci s-a terminat acea etapă a vieții tale…chiar dacă știi că asta e decizia corectă…tot vei experimenta o suferință cauzată de pierderea unui rol cu care te-ai identificat (soț/soție) sau a unei imagini (femeie casnică/soț loial, etc) sau presat fiind de judecata altora. Însă repet! Astea sunt suferințe de suprafață, cauzate de descoperirea minciunii în care ai trait până acum. Adevărul te eliberează de acolo, dar ustură tare la început.

M-am mințit o viață

De exemplu, o cititoare a PDF-ului http://entuziasm.ro/dezvoltare-personala/fii-atent-si-lucreaza-la-radacina/ mi-a scris așa:

„Vai Ralu! M-am mințit o viață! Acum mă simt cam mototolită şi la pământ, dar de data asta durerea e de curățare. O simt altfel. Şi acum că-mi recunosc minciuna în care am trăit, sunt sinceră şi pornesc deja de la ceva real. Mai bine zis trăiesc ceva real. Ca nu pornesc nicăieri, doar viața s-a pornit în mine” – C.

Și a descris foarte bine acest proces. DURERE DE CURĂȚARE!

Iar o altă cititoare, mi-a scris chiar azi așa:

“Am avut impresia ca-s maica Teresa, cand eram o actrita buna care se vindea ieftin. Am daramat intr-o noapte un imperiu construit in aproape 8 ani de dezvoltare personala si spirituala si inca n-am terminat de citit pdf-ul. Doare. Si plang intr-una. Dar ma simt din ce in ce mai usoara si mi-am dat seama ca nu am nimic de demonstrat nimanui. Parca abia acum ma nasc. Multumesc.” – R.

Și exact asta e senzația: Abia când privești adevărul, te naști.

Adevărul devine tot mai greu de suportat, după ce am investit o perioadă lungă în minciună și iluzii. Și de cele mai multe ori am dat și resurse (timp, energie, bani) pentru menținerea și construirea minciunilor despre noi și viață, iar după ce avem atâtea imagini despre noi…e greu să renunțăm la ele. De aceea mulți încă mai caută rețete minune și fug de ei – căci ei în asta au investit și doare când îți dezlipești măștile.

Însă după o vreme, adevărul devine tot mai greu de ignorat, iar viața ne cere să ne întoarcem la bun simț. Ori ne întoarcem noi la integritate și realitate…ori ne întoarce viața prin consecințele motivațiilor noastre, care ne ajung din urmă.

Iar când revii pe calea vieții, deși simți suferința asta pe care am numit-o acum superficială…în interiorul tău, simți că ceva se așează și capătă sens.

FIȚI ATENȚI că acesta este momentul când toată lumea sare să vă salveze…de nefericirea de suprafață și fericirea de fond, oameni care sunt orbi și nu văd dezinfectantul, ci doar aparențele pe care vor ei să le vadă.

Observați apoi că în perioade de suferință reală, când mimați atât de bine o stare ok, aproape nimeni nu era preocupat și nu venea să vă ajute. Pentru că după aparențe, totul părea bine, așa că erați cel mult invidiați. Nimeni nu vedea nimic și nici nu era interesat, căci oamenii dorm în propriile lor vieți.

Aici nu are rost să judeci oamenii care nu te văd, căci nici tu nu te lași văzut.

Ai pariat tot pe aceleași aparențe ca să arăți bine în fața altora, chiar în timp ce te distrugeai pe interior.

Știu o grămadă de cupluri care au probleme severe în relație și se urăsc, iar pe Facebook au poze împreună, atârnați unul de altul și cu descrieri precum “Sufletul meu pereche, iubi,  viata, universul si steaua mea”. Și asta nu se întâmplă doar în cazul relațiilor. Oamenii mimează în public ce cred că se vinde, ca să pară superiori altora și să-și valideze o imagine socială.

Cum ești autentic, dispus să riști pentru adevăr, prietenie și integritate…oamenii (preocupați tot de aparențe), brusc se trezesc că sunt mari salvatori și vor să te ajute să nu-ți torni dezinfectantul pe rană.

Am cliente care au fost în căsnicii care le-a îmbolnăvit (la propriu uneori și din vina amândurora, desigur)  Când s-au săturat să dea impresia de fericire, toată familia, prietenii, cunoștințele și necunoștințele…au sărit să le salveze de la divorț. Toți deodată. Și toți nefericiții care țin la aceleași imagini obosite…s-au găsit să vorbească despre valori, familie și principii umane, în condițiile în care fix ăștia sunt putreziți de mult de atâta ipocrizie pe care nu o vede aproape nimeni, că majoritatea se lasă impresionați de presiunile și limbajul lor emoțional, care apasă butoanele care te activează sau bagă în confuzii cel mai tare.

Declarația unei cliente, care a anunțat divorțul ei “M-au sunat toți din prietenii mei și familie, însă doar ăia care știu sigur că nu o duc prea bine. Mama, care  a fost bătută toată viața, o prietenă care își înșeală bărbatul și plânge când tre să stea cu el în pat, d-ăștia. Și m-a sunat și ceva mătușă îndepărtată, să nu fac greșeala să divorțez. Nici nu știam că am atâtea rude, pe tipa asta nici nu cred că o cunosc personal. ”

Partea bună

Partea bună este că în vremurile în care îți asumi aspirațiile și alegi corect, vezi ce oameni ai avut/ai lângă tine. Care, cum se agită să te salveze de fericire, care și ce pretenții are de la tine, cum încearcă să te manipuleaze unii. Aici este bine să fii atent și pe poziții. Să respecți oamenii ăștia parazitați, dar să te îndepărtezi de ei imediat, fără ranchiună și să nu stai la povești ori explicații, căci ei nu vor decât să joace un ping-pong…emoțional.

Exterior – interior, aparențe – esențe

Deci e cam așa: Când ești putred pe dinăuntru, pentru că pe dinafară arăți ok, cei de lângă tine nu văd și nu simt, deci te lasă să te dezintegrezi, mângâindu-ți ambalajul frumos pe care și tu vrei să-l menții ca aparență.

Când ai o rană la vedere (la picior de ex), atunci când o dezinfectezi…te ustură. Pentru că rana (suferința de suprafață) se vede, usturimea ți-o asumi, iar corectitudinea ta la fel…ceilalți sar să te „salveze”. Dacă-i asculți, infecția se răspândește și-n alte părți ale ființei tale și mori. Pe dinăuntru, apoi pe dinafară.

Dacă îi ignori…

strigi la contactul rănii (suferința superficială) cu dezinfectantul (care este adevărul și integritatea), însă înăuntru ești tot mai curat, împăcat…și tot mai viu.

Te îmbrățișez cu dragoste și entuziasm

Tags : featured
Raluca Muresan

The author Raluca Muresan

2 Comments

  1. Draga Raluca,

    Nici eu nu am reusit sa-mi explic mai bine ce traiesc in aceasta perioada de dezinfectare pe care o fac in viata mea personala,cu privire la „salvatori”.Multumesc pentru articolul tau care mi-a aratat ca sunt pe drumul cel bun si sa nu-i iau prea tare in seama pe cei care vor sa ma salveze de la a-mi duce viata in adevar si integritate sufleteasca.Si ,culmea ,unii dintre ei sunt cei carora le-am explicat pe parcurs despre faptul ca, ce traiesc in viata mea de casnicie este o drama care ma usuca si ma distruge sufleteste,dar nu m-au luat in seama.
    Multumesc pentru articolele tale.

Leave a Response