close
Dezvoltare personală

Datorită bărbaților din viața mea

De curând m-a întrebat cineva de unde știu atâtea lucruri și cum pot să simt așa de bine oamenii, ce m-a motivat să evoluez. Am privit persoana respectivă și am tăcut cu zâmbetul pe față. Zâmbetul mi l-am adresat de fapt mie, iar tăcerea la fel, căci un ochi mi-am păstrat treaz în mine și m-am observat uimită cum mintea a găsit repede o ocazie să se laude cât sunt de puternică, independentă și grozavă.

Gândurile mele se învârteau atunci în jurul a cât am învățat, câte am făcut, ce decizii am luat, ce rezultate am avut…și cum toate astea prin propriile mele puteri m-au adus în acest punct. Așa că am tăcut și am zâmbit o vreme, în timp ce femeia din fața mea aștepta răspunsul.

“Sunt aici datorită bărbaților din viața mea”, am zis.

Și așa am ales adevărul, chiar dacă balanța înclina mai mult în direcția validării și a puterii aparente de care mă bucuram mental că “datorită mie sunt aici”. Dar sufletul meu știe că tot ce am făcut eu a fost să am încredere în câțiva oameni valoroși și să-i urmez cu bucurie.

Desigur că este extrem de tentant să spun că sunt puternică, ambițioasă, deșteaptă foc și am muncit extrem de mult ca să evoluez de-a lungul timpului, iar toate astea mi se datorează, căci singură am reușit să-mi realizez visuri, o viață împlinită în general și momente pline de sens în particular. Doar eu am luat decizii, eu am acționat, eu am pierdut și câștigat. Pare că toate au stat în puterea mea și câteodată, în momentele mele parazitare când îmi doresc să am control și putere, mi-e ciudă să văd cât sunt de măruntă într-o lume mare care nu e interesată de individualism. Mă enervez că a trebuit să colaborez și să ascult, iar de aici îmi vine măreția, în loc să-mi cresc singură mușchii. Dar momentele astea trec de îndată ce-mi amintesc cine sunt de fapt și mă orientez spre ce am acum. Și nu dau pe nimic liniștea asta.

N-aș fi ajuns aici fără relațiile mele care m-au îndreptat spre ce e corect și eram nimic fără bărbații minunați care mi-au fost călăuze, surse de motivație și sens.

Masculinul a fost mereu motivația mea principală pentru care am făcut orice în viața asta (chiar și în perioada mea de revoltă și independență greșit înțeleasă și exagerat declarată). Bărbatul mi-a fost dintotdeauna oază de liniște, sursă de sens, bucurie și plăcere. Am știut asta de mică și oricât aș fi negat mai târziu această realitate, am simțit de când mă știu că pot urma firesc un om pe care-l simt trezit și doar asta mă umple și mă motivează să capăt claritate și evoluție.

Întotdeauna, orice mi-am dorit…era secundar stării de bine pe care o experimenta feminitatea mea în prezența masculinului.

Așa că mereu am căutat acea prezență, iar atunci când exista eram la potențialul meu real și cu o capacitate de 100% de a realiza orice mi-aș dori. Aveam înțelegeri noi, simțuri treze și percepții ascuțite. Însă nu datorită mie; eu eram doar o bucată dintr-un infinit care se împletea frumos cu celălalt atunci când colaboram cu el și cu viața, în loc să mă opun firescului din dorința mea de putere.

TREBUIA

Așa că în majoritatea cazurilor mi-am urmat sufletul, făcând tot ce-am putut ca să-mi apăr feminitatea și să privesc atentă spre masculinul autentic, acolo unde se ivea. Privirea mi-era întunecată în majoritatea cazurilor, mintea plină de confuzii și feminitatea negată sau reprimată pentru perioade scurte sau mai lungi de timp. Însă sufletul mi-era mereu acolo și-mi dădea semne clare atunci când bărbatul falsa și trebuia să mă protejez sau în cazurile când era lucid și autentic, iar atunci trebuia să las garda jos și să mă relaxez, bucurându-mă de ce e mai firesc pe lumea asta.

Nu a fost o chestiune de alegere, ci o atitudine obligatorie. TREBUIA să urmez toate acestea, ca să-mi păstrez spiritul viu. Era viața mea în joc, iar o viață fără sens nu puteam digera nici măcar în coșmarurile mele.

Așa că am pășit doar pe acele drumuri care mă duceau spre îmbinarea feminității mele cu masculinul. Orice acțiune sau realizare de-a mea a fost inspirată și susținută de un bărbat.

Am învățat, am călătorit și crescut pentru bărbat și tot datorită lui m-am schimbat în cea mai bună formă a mea atunci când eram ghidată spre direcția corectă.

Sunt o fire leneșă, comodă, superficială, însă tot timpul a fost lângă mine acela care să mă facă să-mi doresc mai mult de la mine sau să mă inspire cu ceea ce el era.

Am fost o vreme îndelungată puternică, ambițioasă, perseverentă pentru că un bărbat mi-a insuflat toate acestea și chiar și după despărțirea de el…stătea pitit în mine și-mi aminteam mereu două fraze pe care mi le repeta adesea. „Ești mai puternică decât crezi” și „Orice-ar fi, capul sus!”. Și asta am făcut.

E și noroc

Cred că este și o chestiune de noroc, căci am întâlnit de multe ori niște bărbați frumoși (și nu doar fizic) care își foloseau resursele și energia pentru a mă ajuta să cresc; câteodată în ochii mei, alteori în viața mea. Însă cert este că niciodată n-am fost singură și fără să fiu împinsă de la spate, îndrumată, certată sau iubită bine…n-aș fi mișcat niciun deget pentru nimic.

“Ceea ce este animalul rănit pentru vultur, este bărbatul fără înțelepciune pentru ego-ul femeii: carne”Cristi Popan în Dă o șansă reală relațiilor de cuplu

Așa cum am simțit unde se ascunde un bărbat înțelept alături de care puteam să-mi exprim și trăiesc feminitatea și ce era mai bun din mine, am simțit și bărbația falsă care căuta trocuri, jocuri de putere pe care dacă o urmez, mă va prăbuși. Și în cazurile de pe urmă, am intrat în joc cu aceeași falsitate, cu roluri care-mi aduceau beneficii pe care le voiam, dar de care nu aveam nevoie; astfel, relația era pierdută, căci eram doar două marionete în mâinile paraziților din noi, iar de aici nimic bun nu a ieșit vreodată.

Și am mai întâlnit și cazurile când miroseam slăbiciunile masculine și atunci manipulam, călcam în picioare, înșelam și-mi hrăneam tot ce era mai pervers în mine, chiar pe măsură ce sufletul meu abia mai putea respira.

Oricât de adormită sau proastă am fost de-a lungul timpului, am știut mereu că am nevoie și de partea masculină. Nu cred în jumătate și suflete pereche privind un singur om care mi-e destinat, însă am crezut tot timpul în ideea că…

jumătatea și sufletul meu pereche este energia masculină.

Și în perioadele când nu găseam un bărbat treaz, asumat, lucid…mă adaptam și mă mulțumeam cu puțin, luându-mi ce aveam nevoie din acea relație, căci știam că oxigenul nu are sens fără energia care mă stimula cel mai mult pe lumea asta.

Din fașă, sunt egoistă, ipocrită, manipulatoare, răutăcioasă și nesimțită. Fără bărbații lucizi din viața mea nu mă smulgeam din brațele acestor manevre ieftine și nu aveam șansa de a fi om. Datorită lor sunt cea de astăzi și datorită relațiilor mele am învățat să mă observ, să aleg corect indiferent de ce urmează, să aleg prietenia în locul competiției și atâtea altele…

Doar ce-i corect!

Am început să mă uit în mine în momentul când un bărbat m-a văzut cu adevărat dincolo de ce voiam eu să afișez. Datorită lui m-am repoziționat pe scena imensă a vieții și am privit senină spre ceea ce contează cu adevărat: “În momentul când tu alegi corectitudinea, indiferent de ce ai de câștigat sau de pierdut, indiferent dacă ești superioară sau inferioară lor…abia când vei face asta full time, vei întâlni oamenii ăia faini pe sufletul tău. Însă nu ai nicio garanție. Și tocmai neavând nicio garanție tu trebuie să faci totuși doar ce-i corect” mi-a spus el într-o discuție care m-a scuturat și mi-a transformat o bună parte din viață. Și da, a avut dreptate!

Tot el m-a învățat să-mi fiu fidelă mie însămi și să nu vând părți din mine doar pentru a fi aprobată sau acceptată. El mi-a tatuat pe cord deschis numele meu, lăsând loc apoi altor bărbați să mă șlefuiască și să-mi aducă experiențe noi, de care sufletul meu avea nevoie.

Am învățat să apreciez simplitatea și inocența tot datorită unui bărbat. Acela care nu punea botul la nervii mei și se menținea cald și calm, indiferent de emoțiile mele furtunoase.

Fabrica De Luciditate

Apoi am întâlnit bărbatul înțelept pentru care fără să știu m-au pregătit treptat toți ceilalți. El e unul din iubiții mei care-mi aduce claritate în lumea mea interioară, în munca mea și-n viață în general. Datorită lui am căpătat o înțelegere și claritate mai mare, o forță interioară care e îmbinată în același timp cu sensibilitatea și felul meu moale de a fi. El este cel pe care-l întreb chestiuni de viață și care mă luminează atunci când intru în confuzii.  Datorită lui există acum aceste informații pe blog și am rezultate atât de bune în terapiile mele, căci mi-a lămurit o groază de aspecte pe care le simțeam, dar de care nu eram conștientă. Cu el și prietenii noștri am creat Fabrica de Luciditate. Pe Cris îl poți citi și tu aici: http://www.fiiconstient.ro/

Fiecare prezență masculină din viața mea a contribuit și contribuie într-o măsură la omul care sunt astăzi.

Eu sunt curioasă, vin cu idei…cu întrebări, cu confuzii sau emoții în care uneori sunt prinsă. Masculinitatea vine cu răspunsuri, cu claritate, conștiență și ghidare. Astfel am noi revelații și pot dărui, face, avea și fii mai mult pentru ca apoi să mă întorc cu nelămuriri care clarifică pentru ambele părți aspecte importante din relație și viață. Înțelegi acum de ce spuneam că sunt doar o bucată din semnul infinit?

Feminitatea cu masculinitatea se împletesc, acolo unde sunt spirite treze și autentice.

Singurul meu merit în toată evoluția mea este că am știut să urmez luciditatea acolo unde mi se arăta și oricât aș fi negat în exterior, am recunoscut mereu în mine importanța bărbatului în viața mea. Drept pentru care l-am și urmat cu mare plăcere.

Relațiile sunt cel mai rapid cadru de evoluție

Și pe lângă evoluția rapidă pe care o poți avea datorită relațiilor din viața ta, ele sunt cele care ne dau sens cu adevărat și ne umple de viață. La propriu.

Desigur că poți evolua și singur, poți să ajungi la niște înțelegeri și să faci ce vrei tu. Însă durează mult mai mult și e foarte greu, pentru că nu se creează contextul prin care să te cunoști cu toate mizeriile și deliciile tale interioare.

Nu degeaba e povestea jumătății, căci singur oricât ai fi de împlinit, fericit, motivat și cum mai vrei tu…ești la jumătatea potențialul tău, iar viața vrea colaborare. Și poate ar fi vremea să recunoaștem cât sunt de importanți bărbații/femeile din viața noastră, căci fără ei sufletul nostru nu are gust.

Așadar, nu datorită inteligenței, a cunoștințelor teoretice sau a tehnicilor am ajuns să am rezultate și viața pe care mi-o doream. Cel mai mult am învățat și am evoluat datorită bărbaților din viața mea. Relațiile mele m-au adus în punctul infinit în care sunt astăzi. Și asta vă doresc și vouă.

Te îmbrățișez cu dragoste și entuziasm

Raluca Muresan

The author Raluca Muresan

1 Comment

  1. Se zice ca prostul invata din experienta, iar desteptul din experientele altora. Esti deci o persoana foarte inteligenta daca stii sa inveti de la altii, si ai dreptate ca te descoperi mai usor intr-o relatie, si eu am invatat multe de la femei, pentru ca este mult mai dinamic asa decat sa te autoanalizezi, deci merge si invers, trebuie doar sa te feresti de relatiile nocive. Sarbatori fericite si multumesc pentru sfaturile tale!

Leave a Response