close
no thumb

8 steps to ace the EPSO case study

Ai auzit și tu probabil de îndemnul să dai 100% în tot ceea ce faci și știi că e important să dai ce ai mai bun din tine pentru a avea rezultate (în orice domeniu). Mi se pare o idee de bun simț, însă am văzut oameni care pun pe ei multă presiune pentru a da ce au mai bun și a face lucrurile cât mai bine. Ei nu dau 100%, ci mult mai puțin, deși efortul este mai mare. Dau mai puțin pentru că după un timp apare epuizarea (fizică și/sau psihică), iar ei în loc să-și folosească puterea și resursele din acel moment, au cărat mai mult decât pot duce, devenind ineficienți. E ca și când am o problemă la coloană și mă doare spatele, iar eu car un sac de 20 kg. Probabil îl pot duce, cu greu, însă îmi distrug și mai rău spatele, iar asta mă poate opri din activitate pentru o vreme. Deci cât de eficientă sunt pe termen lung?

Am întâlnit și oameni care pe lângă faptul că își puneau pe umeri greutăți prea mari, se și învinovățeau pentru cum au acționat, crezând că se putea mai bine, mai mult. În comparație cu ce? Cu cine?

Acum ceva timp m-am observat și eu punând presiune și trâgând de mine să fac lucrurile mai bine, să lucrez mai eficient la un proiect. Mă gândeam cum pot să-mi îmbunătățesc strategia, însă ignoram ce puteam să fac chiar în acel moment cu resursele pe care le aveam.
Atunci mi-am amintit fraza unei prietene dragi care a zis “Eu fac tot ce pot. Și atâta pot acuma!” și a spus asta cu o liniște interioară și o energie tare faină, pe care mi-a transmis-o imediat și se pare că a încolțit în mintea mea exact când am avut nevoie. Și atunci m-am întrebat “Acum fac tot ce pot?” Nu făceam, căci eram prea ocupată cu îmbunătățitul și dorința mea de a fi, face mai mult.

Să dai 100% nu se aplică doar în muncă sau la oricare din ambițiile tale, ci mai ales în viața de zi cu zi, momente obișnuite, când te uiți în interior, iei decizii, faci schimbări. Și e important să-ți (re)cunoști poziția pe care te afli, adică cine ești și ce poți face în acest moment. Dacă puterea ta este de 2% și ești acordat la ea acționând în acel cadru de 2%, atunci ai dat tot ce aveai mai bun și se consideră 100%.

Pașii mici

Pașii mici și deciziile mărunte sunt subestimate. Majoritatea oamenilor așteaptă să facă un salt, iar lumea lor să se schimbe într-o clipită. Însă nimic nu e mai valoros decât acel pas mic pe care-l faci pentru că stă în puterea ta și acceptarea că într-un anumit moment doar atâta poți. DOAR atâta…poate să fie extrem de mult. O decizie măruntă influențează un sistem întreg.

Deci întrebarea corectă nu este dacă ai dat 100%, ci dacă ai făcut ce și cum ai putut tu, chiar dacă pare puțin, căci puținul ăla, viața îl răsplătește și îți aduce în cale resurse noi (oameni, bani, putere interioară, ce ai tu nevoie).

Problema apare însă când ai putea să faci ceva, știi ce decizie să iei și ce poți, iar tu totuși nu faci nimic. Atunci viața nu mai este îngăduitoare, căci vede că tu știi și poți. Are răbdare atunci când nu ai resurse, când nu vezi adevărul sau o abordezi cu naivitate, însă aceeași viață, se înfurie constructiv atunci când ai resurse (chiar și 1%), știi adevărul și poți face un pas mic, dar totuși nu faci nimic și iei decizii greșite, doar din comoditate, frică, etc.

Adevăr și motivație

Când vezi adevărul și îl ignori, rămânând într-o anumită situație dintr-un compromis care din start îți pute, îți vinzi sufletul pentru o falsă siguranță de moment. Dacă motivația pentru care stai într-un loc sau relație este greșită (de exemplu frică, manipulare, interese diverse), atunci viața îți va da o factură mult prea scumpă, pe care nu ți-o permiți…și totuși o vei plăti prin suferință.

Dacă De ce-ul din spatele alegerii tale este corect (în acord cu sufletul și adevărul care stă pitit în tine și-l percepi clar), chiar dacă toate par împotriva ta și ți-e amenințată siguranța/confortul de moment, viața răsplătește curajul și vor apărea soluții, oportunități, oameni, situații care să te ajute.

E greu să…

Cineva mi-a spus că este greu când stai cu un picior pe-un țărm și cu altul pe alt țărm. Și așa e, este greu. Însă când stai cu un picior pe-un țărm greșit (relații, job, alegeri din motivațiile greșite) și știi asta, dar totuși dai putere fricii, acționând după cum dictează ea (adică din temeri sau nefăcând nimic), atunci viața după o vreme, te dă jos de pe ambele țărmuri în ditamai hăul. În spațiul ăla, frica nu mai este o variantă și n-ai altă opțiune decât să schimbi tot ce poți, să faci ceva. Nu mai ai nici măcar timp să te plângi de moment, căci însăși situația în care te afli, îți cere atenția, prezența și decizia aia micuță, care poate face diferența.

Ideal ar fi să nu așteptăm până ne aruncă viața, ci să acționăm noi, așa cum putem, cât putem la un moment dat, știind cât mai clar motivele pentru care o facem.

Nu subestima bolovanul pe care te afli, uitându-te cu dorință la vârful muntelui, căci exact bolovanul pe care stai acum te va duce în vârf și acolo vei vedea că piatra aia a fost mult mai importantă decât cucerirea oricărui țel înalt.

Oricât de dificilă crezi că e situația ta, vezi ce poți să faci acum pentru a îmbunătăți lucrurile. Ce resurse ai, ce poți face tu? Care e acel pas mic pe care îl ignori? Și dă ce ai tu mai bun, așa cum poți în acest moment.

Pașii cel mai des ignorați sunt cei care țin de atitudinea ta și modul în care te raportezi la tine, ceilalți și viață.

Te îmbrățișez cu dragoste și entuziasm

Raluca Muresan

The author Raluca Muresan

1 Comment

  1. Oamenii cred ca pentru a avea rezultate in viata lor trebuie sa faca lucuri extraordinare! Insa asa cum spuneai si tu in articol trebuie sa faci pasi marunti si pas cu pas sa-ti imbunatatesti viata.

    Lucurile marunte conteaza chiar mai mult decat crede lumea! Dupa cum spune si Biblia in LUCA capitolul 16 versetele 10-12

    „Cine este credincios in cele mai mici lucruri este credincios si in cele mari si cine este nedrept in cele mai mici lucruri este nedrept si in cele mari. Deci, dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţiile nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii?
    Şi dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?”

Leave a Response