close
Dezvoltare personală

Fiecare rid de pe față are o poveste. Fiecare an adăugat, are o valoare

no thumb

images  Astăzi, după ce am terminat cu munca, în drum spre casă am intrat într-un magazin să-mi cumpăr câte ceva. M-am așezat cuminte la coadă și mă uitam la vânzătoare care era posomorâtă. Mai suspina, mai oferea un rest. Se concentra la cererile grăbite ale oamenilor și hărnicuță ca o furnică, punea pe tejghea produsele dorite de clienți.

 O doamnă a întrebat-o: „Ce faci? Mai poți?” iar vânzătoarea a spus „Apăi…vezi tu cum îi. Ce contează? Oricum îs bătrână! Am riduri, îs bună de îngropat! „

Recunosc, mi s-a rupt firul poveștii de acolo, pentru că un lucru care încă mă revoltă la lumea în care trăim este modul în care ne raportăm la vârstă. Mama ei de cifră! Prea avem modele de 90-60-90 și frumuseți de 20 de ani. Promovăm prostia și botox-ul, în loc să ne purtăm cu mândrie vârstele, etapele vieții și fir-ar să fie…până și ridurile!

Cât p-aci să mă dau bătută

N-am mai avut stare să-mi vină rândul, am și uitat că am nevoie de roșii, castraveți și alte baliverne. Am mers acasă cu o mutră posacă și resemnată. Până când mi-a venit o idee.  Am luat o oglindă mică, ce am primit-o recent, la un eveniment. M-am uitat în ea, am zâmbit și am știut ce am de făcut. Fuguța fuguța înapoi la magazin. Cu oglinjoară cu tot.

Oglindă oglinjoară…

Am așteptat să cumpere oamenii ce aveau și am tot rămas într-un colțișor, spunând că mă mai uit (cum te poți uita atâta la niște legume?), până când am rămas doar eu cu doamna mea vânzătoare.

– Bună ziua! Înainte de a cumpăra, vreau să vă rog ceva. Am auzit discuția dvs de mai devreme, poate ați și spus-o în glumă…dar oricum, am auzit ceva de riduri și îngropat. Așa că vreau să vă arăt ceva.

A zâmbit sec și a zis „Nu era chiar o glumă…vei înțelege tu la vârsta mea.”

– Ok. Până atunci, uitați-vă în oglinda asta și spuneți-mi ce vedeți.

– O femeie trecută de o vârstă, care nu are timp să vă explice cum stau lucrurile și se teme să nu intre acum un client, iar eu să stau în fața oglinzii dumitale.

– Dacă intră, poate aștepta la coadă, spun eu. Puteți să-mi explicați cum stau lucrurile și asta vom și face acum. Puneți mâna pe un rid vă rog.

Femeia pe jumătate exasperată, pe jumătate amuzată, s-a uitat mai de-aproape în oglinjoara mică și a pus mâna pe un rid.

– Perfect, zic eu. Ce poveste are ridul ăsta?

– Poftim? Poveste?

– Da. Să ne imaginăm că ar avea o poveste. Care mi-ați spune că e povestea lui?

A început să plângă și mi-a povestit scurt despre fetele ei și cât de mândră este de ele.

– Ok. Alegeți altul. Poate fi și un semn, o cicatrice, orice. Și să vedem, ce poveste are.

A pus mâna pe un alt rid și mi-a povestit de soțul ei, cu care a avut câteva probleme, însă sunt împreună de 20 și ceva de ani și a susținut-o mereu în orice a făcut.

– Minunat! Acum uitați-vă la ridurile de la ochi. Și zâmbiți…Vedeți? Astea sunt riduri de expresie. Uitați-vă bine, ce frumoase sunt!

A început să râdă, apoi a zis „Maică-mea mereu a spus să nu mai râd cu ochii, că o să fac riduri. „

– Și a avut dreptate, am spus. Dar sunt cele mai frumoase riduri de pe chipul unui om.

– Da. Am fost o femeie veselă, râdeam mult, cu gura până la urechi.

– Buuuun! Acum spuneți-mi vă rog, ce vă place cel mai mult la dvs și ce aveți acum în plus, față de femeia de 25 de ani care ați fost?

A râs cu poftă și după ce a mai servit câțiva clienți ce taman atunci au intrat să-și cumpere țigări, bere și alte minuni, mi-a spus că îi place că e slăbuță. Când era tânără era grăsuță și acum la 48 de ani a slăbit. Față de tânăra care era odata, zicea că are în plus răbdare, credință și comunică mai bine cu soțul ei.

Am mai rugat-o să îmi spună trei lecții din viața ei, căci poate-mi vor folosi și mie într-o zi, apoi am zis:

– Aveți un suflet tânăr și frumos. Bucurați-vă de el. Și de vârstă. Vedeți câtă valoare ați adăugat în anii ăștia la ființa dvs? Și fiecare poveste ce stă atât de frumos pe față…Uitați…oglinjoara asta, am primit-o la un eveniment, iar acum o dau mai departe. Vă rog să vă uitați în ea de fiecare dată când considerați că nu sunteți suficient de…(adăugați dvs aici) și când sunteți fericită, ca să vă vedeți ridurile frumoase de expresie. Și astăzi faceți ceva pentru sufletul dvs. Acum faceți ceva!

Zâmbea grațios și avea steluțe în ochi. A spus „Îmi cumpăr o prăjitură și o împart cu tine.”

Am mâncat o prăjiturică cu doamna cu riduri frumoase, care spuneau povești de suflet, apoi am îmbrățișat-o și am plecat.

old_tree_in_an_old_city

Caută-ți propriile povești

Stau scrise pe fața ta. Fiecare rid, fiecare semn, cicatrice, punct negru sau fir de păr alb din cap are o poveste. Și omule drag, ești atât de frumos exact așa cum ești…Evită să te lași orbit de reclame, societate și propria ta minte. Fiecare an ce se adaugă la viața ta, nu e un drum întunecat, ci unul luminat de stele. Trebuie doar să le vezi. Nu te obosi să le numeri. Observă-le doar și îmbrățișează-ți propria vârstă.

Ca la 20 de ani…

Nu vei mai fi ca la 20 de ani. Slavă Domnului! Acum ai mai multă minte, experiență, un suflet mai evoluat și o frumusețe autentică. Nu te îngropa de viu, fără să-ți auzi poveștile sufletului tău.

Aud prea multe femei și bărbați, îngrijorați de propria vârstă, de fiecare rid de pe față și fiecare fir de păr alb din cap sau de lipsa părului. Fuck that! Lasă părul să albească sau să cadă, ridurile să apară acolo unde vor, marcând povești și tu ridică-ți privirea și poartă-ți cu mândrie și bucurie propria vârstă, etapă, poveste.  Și fă asta începând de acum!

Copacul nu se îngrijorează că e prea bătrân, ci el știe că e mai puternic, mai frumos, mai înalt. Trăiește în prezent. De tine depinde cum adaugi și mai multă valoare în viața ta. Îngrijește-te, iubește-te, dedică-ți timp pentru tine și sufletul tău. Fă-ți astăzi o bucurie. Fă-o acum!

Te îmbrățișez cu dragoste și entuziasm

Raluca Muresan

The author Raluca Muresan

8 Comments

  1. Ma regasesc perfect in rolul vanzatoarei .Si eu sunt ca ea ,si eu sunt ingrijorata de ridurile care au inceput sa-mi apara in jurul ochilor ,in fiecare zi ma uit in oglinda si mi se par mai adanci de fiecare data cand le privesc.Acum ca ti-am citit articolul o sa ma uit la ele si o sa zambesc si nu o sa-mi mai pese de ele .Ma bucur asa de mult ca exista oameni ca tine .Iti multumesc ca existi .Esti ca un pansament pentru sufletul meu .
    Cu mult drag ,Mirela!

  2. Mai mereu cand iti citesc articolele imi vine sa plang, pentru ca, exact asa cum spunea doamna de mai sus, sunt „un pansament pentru sufletul meu” . Iti citesc blogul de multa vreme dar eu sunt mai timida cu comentariile si mai mereu pe fuga, dar acum daca tot mi-am luat inima in dinti, iti spun si MULTUMESC pentru ca scrii pe siteul asta pentru noi! Tare tare mi-as dori sa am o prietena ca tine! Esti o binecuvantare! Te imbratisez si iti urez mult noroc!

  3. Cunosc bine situatia. Am 27 de ani si am parul pe jumatate alb. Nu te speria, nu e din cauza problemelor, ci e genetic. Ma stresa si pe mine multa vreme situatia asta – vopseste-te din doua in 2 saptamani ca se vede, imi zicea toata lumea, etc. Lucrez cu copiii si munca mea imi aduce foarte multe satisfactii, la fel si mica mea familie si prietenii mei. Ma vopsesc in continuare din 2 in 2 saptamani, dar pentru ca asa vreau eu si pt ca ma amuza sa imi tot schimb culoarea parului cu cate un ton- doua de fiecare data. Imi place muuult cum si ce scrii si abia astept sa te vad la Oradea!

  4. Esti o draguta…..nu doar pentru ceea ce scrii ,ci si prin felul in care i-ti exprimi crezul si sentimentele,atat de convingatoare.Chiar as fi dorit sa las cate un comentariu la fiecare articol citit,dar stii ce fac????…..Incerc sa m-a analizez(pentru ca ma regasesc aproape peste tot)si sa trimit mai departe persoanelor apropiate sau dragi mie, ca sa invatam si sa dezbatem impreuna anumite subiecte de care n-e cramponam….Ma bucur ca existi si chiar pot sa spun ca tu ti-ai gasit menirea,ai ales cea mai buna cale …eu inca plutesc pe undeva …si sper cu ajutorul tau sa pot sa ma descopar si sa aleg calea cea mai potrivita..Pupici si mult, mult succes oriunde te-ai afla.Cu respect Rodi

  5. Mereu ne raportăm la ceea ce se promovează, la ceea ce are succes. Vrem acel telefon ca în reclamă, acea haină, acel corp….ceea ce se promovează, devine un standard.
    Din păcate, urmând acest standard, ne pierdem pe noi înșine, telefonul care chiar ne place, haina care ne vine bine, corpul si frumusețea noastră:
    Întrebarea este; Cum ne regăsim?

Leave a Response