close
no thumb

Use_your_imagination_by_Tokumoto

Viața îți dă exact ceea ce ceri. Problema este că cerem după o imagine a ceea ce credem noi că am vrea. Și viața nu vrea să audă de atâtea proiecții și metafore, așa că-ți dă exact! All Inclusive, adevărul.

Nu ești fericit nici după ce ai obținut ce voiai pentru că imaginea din capul tău este una…iar realitatea implică de multe ori cu totul altceva. Nici nu realizezi atunci că ai obținut ce ai vrut de fapt, căci n-ai fost suficient de atent cât să vezi că te hrăneai cu iluzii. Le-ai obținut, iar atunci realitatea și-a arătat fața.

De exemplu, o femeie vrea o familie. Ea își imaginează o căsnicie drăguță, unde ei, cuplul perfect, se țin de mână și povestesc, se plimbă sau gătesc. Spală împreună rufe, apoi concep un copil drăgălaș care râde cu gingiile lui roz și soțul se uită admirativ la ea și la copil. Mai concret, o imagine văzută într-o reclamă, într-un film siropos sau ce a dibuit ea că ar exista într-o familie perfectă pe care a zărit-o pt 2 minute, deși a văzut acei oameni doar în trecere într-un magazin. Își imaginează, vizualizează, visează, își dorește…spune-i cum vrei, tot una e.

Și femeia săraca are impresia că într-adevăr își dorește o familie, fără să știe ce implică asta cu adevărat (fără scenete) sau dacă întradevăr își dorește o familie ori vrea de fapt să joace un rol impus. Și viața, în infinita ei mărinimie și glumă bună, îi dă exact ce a cerut, însă cu tot pachetul – ceea ce nu vedea, ce evita, lucrurile cu care se mințea.

Nu se întâmplă toată tragi-comedia asta pentru că viața își bate joc de noi (nu suntem chiar atât de importanți, stai liniștit), ci pentru că așa, poate… poate…ne prindem că viața bate filmul și adevărul te vindecă de iluzii roz (sau negre). Atunci am fi mai atenți ce filme ne dăm și ce imagini hrănim cu atâta patos.

Visuri

Să visăm măreț! Cam asta e recomandarea din ultimii ani, venită pe calea cărților de dezvoltare personală și nu numai. Oamenii zăpăciți de atâtea informații și ușor infestați de ideea pozitivismului, dacă te aud că scoți măcar un cuvânt negativ, sar pe tine să-l schimbi, ca să nu atragi în viața ta ce nu vrei. Să fii optimist, încrezător, să te simți abundent. Sunt de acord; fii optimist, însă nu și idiot. În plus, dacă spun o afirmație negativă poate să însemne și că mi-am dat seama că în acest moment sunt în rahat, însă măcar văd asta și fac ceva să ies de acolo. În schimb dacă acum am o problemă și o ignor concentrându-mă pe cum să gândesc mai pozitiv, atunci nu fac altceva decât să fug de mine.

Optimistul este omul care vede realitatea și e responsabil pentru ce trăiește (bun sau rău) și gândește pozitiv însă atunci când are o problemă nu se ascunde în gândirea pozitivă, ci mai degrabă caută soluții, având încrederea că poate să facă față situației actuale (care da, recunoaște că e dificilă).

Așadar optimismul este o stare cu care privești realitatea fără să fugi, mai ales atunci când nu e pe placul tău.

Altfel, dacă nu poți recunoaște nici față de tine însuți când culorile vieții tale au și nuanțe de gri și că exact acolo ai de lucrat, ăsta nu e optimism, ci idioțenie.

Coșmar

Să eviți proiecțiile și visurile cu ochii deschiși nu înseamnă să pui răul în față. Și ăsta e tot un vis, doar că e coșmar. Dacă anticipezi tot ce se poate întâmpla mai rău și te blochezi în frici, nu ești cu nimic mai câștigat decât cei care sunt pe norișori roz. Sunteți pe același nivel, doar că la poli opuși.

Ideea e să renunți la vise inutile și să-ți trăiești viața, că realitatea e de o mie de ori mai bună decât orice film, chiar dacă la început s-ar putea să te enerveze.

Fugă de responsabilitate

Orice film mental ai hrăni, tot o fugă de responsabilitate e, căci trăiești o viață la nivel de imaginație și tot ce ai nevoie să știi sau să faci se află doar în acest moment, atunci când ții ochii larg deschiși și ești dispus să privești adevărul, fără să-l ambalezi.

Atâta timp cât adaugi unui viitor care nici măcar nu a venit încă, scenariile pe care le vrei (sau pe care nu le vrei), iar ceea ce se întâmplă acum rămâne nerezolvat pentru că nu e nimeni prezent care să vadă ce este în aici și acum, dormi și viața trece pe lângă tine. Sau peste tine, dacă ai puțin noroc și te zdruncină de „Trezește-te române”.

Iar când nu mai ai unde să fugi și dai de tine, realizezi că e momentul să deschizi ochii și să recunoști spațiul în care te afli, fără să-i pui rapid o denumire și să-i cauți semnificații. Fără să notezi un scenariu și să regizezi un film.

Iar când te trezești, îți dai seama că nu iluziile și fuga te vindecă de spaime, regrete, vinovății sau singurătate, ci realitatea. Iar atunci începi să trăiești și viața se trăiește (exprimă) și ea prin tine.

Te îmbrățișez cu dragoste și entuziasm

Raluca Muresan

The author Raluca Muresan

1 Comment

Leave a Response