close
no thumb
trust

„Eu știu ce vreau și știu cum să obțin ceea ce vreau. Am venit la dvs doar pentru a simți cum e să aibă cineva încredere în potențialul tău”, mi-a spus un client cu lacrimi în ochi, în timp ce dădeam din cap că da și prin privirea mea am comunicat că „da, am încredere în potențialul tău”, apoi am zâmbit amândoi.

Altă dată, un bărbat mi-a spus „Știu că ar trebui să-mi fie suficient ce simt eu și ce am găsit în interiorul meu, dar acum am nevoie de câteva cuvinte de încurajare. Vreau să-mi spună cineva și altceva decât ce și cât e de greu”.

În urmă cu ceva timp, un alt client a venit la mine spunându-mi „Nu mă luați vă rog cu chestii de psihologie, am nevoie doar să vorbesc cu cineva. N-am prieteni și vreau să mă asculte cineva, să-mi spună o vorbă bună.”

Doar atât

Am întâlnit multe cazuri în care oamenii au nevoie de o încurajare, o privire blândă, un zâmbet aprobator. Doar atât. Fără soluții, pastile motivaționale, critici. Doar două urechi care să-și îndeplinească cu succes rolul de a asculta și o inimă suficient de deschisă, încât să nu judece, ci să acepte și vadă potențialul celuilalt.  Și hai să fim sinceri, cine nu are nevoie niciodată de o vorbă bună?

Dacă…

Cred în puterea interioară a fiecăruia și cred cu tărie că fiecare este responsabil pentru propriile gânduri, emoții și experiențe. Asta însă nu ne face mai puțin responsabili de comportamentul nostru față de ceilalți. Și chiar dacă oamenii sunt responsabili pentru cum își gestionează gândurile și emoțiile, dacă nimeni nu i-a învățat cum să facă asta? Dacă în loc să scuipăm pe visurile unui om i-am saluta cu încredere potențialul? Ce-ar fi dacă ne-am folosi și urechile, în locul gurii care câteodată pare că nu mai tace?

Un singur cuvânt poate schimba ziua unui om. Sau viața.

E adevărat că suntem capabili să ne schimbăm starea și singuri și tot ce avem nevoie se află în interior. Însă de ce să neglijăm exteriorul? Vrei sau nu, și ceea ce se întâmplă în exterior te afectează. În măsura în care îi permiți, desigur, însă dacă unii oameni nu știu cum să gestioneze influențele din exterior în așa fel încât să-și păstreze puterea interioară?

Și atunci ce costă o vorbă bună, spusă din inimă? Acel singur cuvânt poate să fie „Poți!” sau  „Înțeleg” sau „Mulțumesc”, „Iarta-mă” sau dacă nu faci economie la cuvinte „Am încredere în tine.”

CUM

Unii oameni încă nu și-au conștientizat puterea aia interioară de care vorbim noi aici și se vorbește peste tot în ultima perioadă. Acești oameni au nevoie de îndrumare, însă una plină de iubire, în locul clasicului șut în fund. Ne încâlcim adesea în teorii, sfaturi și soluțiile date altora și uităm că problema lor nu e că nu știu ce să facă, ci că nimeni nu i-a învățat CUM să facă și unde anume să găsească resursele necesare. De multe ori nu au nevoie de sfaturile tale, ci de empatia și înțelegerea ta. Un singur cuvânt care să le arate că ei au puterea să facă ceva, să meargă mai departe.

Bună de nimica

Când eram mică, puțină lume avea încredere că aș putea face ceva. Dacă puteam căra o plasă de un kg, mama era mulțumită. La școală, în clasa a 8-a aveam rezultate proaste și la matematică eram corigentă. Dirigintele de atunci, profesor de matematică, la ședința cu părinții vorbea despre mine jumătate de oră. Nu de bine. Maică-mea auzea mereu cum nu sunt bună de nimic, cum voi ajunge vânzătoare la o gheretă (de parcă ar fi ceva rău) și stai! nici măcar asta, că acolo tre` să știi calcula, deci nu, revenim la nimic.

După diverse experiențe în care părinții celorlalți copii, profesori și alți iluștrii au lovit în maică-mea cu cuvinte de ocară, mama se rușina cu mine. La școală nu mai apărea la ședințe, mie mi-a spus să stau singură în bancă, să nu fiu o influență proastă pentru nimeni, iar eu nu știam ce să mai fac să mă ridic, măcar în ochii mei. Stăteam și făceam exerciții la matematică noaptea până îmi crăpau neuronii și mă străduiam să înțeleg de ce nu pot fi la fel ca și ceilalți copii, care au rezultate bune. „Nu mă duce capu”, ziceam adesea.

Toată lumea se aștepta să cad la examenul de capacitate. La matematică, bineînțeles, căci cu socoteala stăteam eu prost. Nu dormeam nopțile, bântuită nu de eșecurile mele, ci de neîncrederea celorlalți.

Am luat examenul la mate cu 8 și mi s-au înmuiat picioarele în fața rezultatelor, gândindu-mă că nopțile albe pe care așterneam calcule și încăpățânarea mea de a crede că totuși pot, au dat rezultate.

Am încredere în tine

Am început să mă obișnuiesc cu neîncrederea celorlalți și am acceptat că eram „bună de nimica”, cum auzisem, însă pentru mine era acel ceva ce mă făcea să mă ridic dimineața din pat. Franceza. Acolo aveam rezultate excelente și eram piele de găină de fiecare dată când auzeam sau vorbeam limba asta.

În liceu, profesoara de franceză mi-a spus să mă duc la olimpiadă. I-am răspuns negativ, spunându-i că nu pot, nu sunt suficient de bună, nu e cazul. Iar ea, cu ochii mari și negri, m-a luat de mână și a spus „Am încredere în tine! Du-te!”

Am trecut doar de primele două etape cu notă mare, însă asta conta cel mai puțin. Cel mai mult a contat că a fost prima persoană care a spus „Am încredere în tine”. Și aceste cuvinte mi-au rămas imprimate în inimă până în ziua de astăzi, cu tot cu chipul ei. Și da, asta mi-a dat și mie încredere în mine.

Ești o învingătoare!

Tot în liceu au trecut peste o perioadă grea din viața mea, căci familia mi-era destrămată și îmi lipsea tata, m-am confruntat cu moartea primei iubiri, căutări interioare și exterioare, insomnii. Și exact în acea perioadă, aceeași profesoară, când m-a văzut pierdută mi-a spus „Raluca…tu nu ești doar un om care luptă, tu ești o învingătoare!” Au contat aceste cuvinte? DA. Contează până în ziua de astăzi.

Ești mult mai puternică decât crezi!

Un fost iubit, căruia i-am spus că despărțirea de el îmi taie respirația și mă doare fiecare celulă, mi-a spus „Ești mult mai puternică decât crezi.” Aceste cuvinte m-au bântuit în fiecare moment greu din viața mea și mi-au dat curaj.

Acum decide tu

Contează ce spunem celorlalți? Contează o încurajare de câteva cuvinte? Eu spun că da. Poate sunt subiectivă, căci mă ghidez după experiența mea și a clienților mei. Însă știu sigur că poți schimba o viață de om cu doar câteva cuvinte din inimă.

Știu că poți să pari pierdut în unele perioade și cineva te poate ajuta dacă vine și-ți spune ceva ce tu nu ești în stare să vezi atunci.

Iubirea, puterea, încrederea, toate le regăsești în interiorul tău. Și nu există om pe pământ care să nu le aibă acolo. Însă câteodată, poarta inimii sale este inchisă și nu se poate vedea pe sine. Atunci, în loc să-i dai soluții rapide, sfaturi, melodii motivaționale și afirmații de repetat, poți să-i fi catalizator, oxigen. Poți să-i spui câteva cuvinte. Puterea tot în el o va găsi, dar cuvintele tale îi pot fi ghid.

Câte o bucățică din fiecare

De-a lungul vieții interacționăm cu mulți oameni și fiecare ne oferă câte o bucățică din el, din gândurile, emoțiile și experiențele sale. Și fiecare om pe care l-ai întâlnit de-a lungul vieții, a contribuit într-o măsură sau alta la cine ești tu azi.

Știind asta, ce-ar fi să lăsăm doar bucățile bune din noi? Să lăsăm în urma noastră încurajări, un sărut pe tâmple, o inimă deschisă, fără frica de a fi scrijelită de rănile altora.

Oricum pe parcursul vieții vom primi multe lecții, iar Universul are talentul de a folosi tot oamenii pe post de învățători, așa că pe cât posibil să fim și stele ce luminează cerul unora, căci lumina asta va avea putere și va arde, indiferent de lecțiile de pe drum.

Primește și dăruiește

Primește ce au să-ți ofere ceilalți și dacă tu consideri că nu-ți oferă ce ai nevoie, caută acei oameni care te pot sprijini, care te ascultă mai ales atunci când nu îți dau dreptate. Care te înțeleg atunci când nimic nu e de înțeles. Înconjoară-te cu oameni care văd lumina din tine, mai ales atunci când tot ce percepi tu este întuneric. Și deschide-ți bine ochii și inima, căci acești oameni apar întotdeauna în momentele cheie, atunci când ai nevoie de ei.

Dăruiește mai departe din licuricii tăi, căci au puterea de a ridica un om de la pământ. Nu trebuie să te chinui cu căutatul soluțiilor pentru alții, ci doar să fii acolo și să asculți cu adevărat. Astupă-ți urechile și mai bine ascultă cu inima. Oferă azi o încurajare, spune un mulțumesc și fă un compliment sincer unui om pe care nici măcar nu-l cunoști. Poate că cele trei, patru cuvinte rostite de tine, îi vor rămâne impregnate în piele și îl vor ghida spre el însuși.

Capul sus!

Și dacă nu crezi în tine, dacă tu consideri că ești prea mic, prea plin de praf și incapabil să reușești, ridică-te acum și privește spre cer! N-ai ce căuta pe jos, decât dacă te intinzi pe iarbă sau găsești o monedă. Capul sus! Am încredere în tine!

Te îmbrățișez cu dragoste și entuziasm

 

Raluca Muresan

The author Raluca Muresan

4 Comments

  1. Foarte frumos! M-a emotionat articolul tau. Stiu cum e sa ai parinti care sa nu creada in tine ca poti face mai mult.
    E nasol! In primul rand imi era ciuda pe ei ca ma considera atat de prost si slab si in al doilea rand eu stiam ca pot mai mult dar ei din cauza faptului ca nu aveau incredere in mine incercau sa ma oblige sa fac lucruri pe care considerau ei ca trebuie sa le fac ca sa nu mai fiu prost si incompetent.

    Maica-mea imi spunea inca din clasa a 11-a ca mi-a gasit de lucru! PAZNIC! Taica-miu ma ameninta in clasa a 12-a ca ma da afara din casa daca nu-mi iau bacul.

    Oricum ideea e ca am crescut si sunt intreg la cap. Am obiective pentru care ma trezesc dimineata, lucrez, mai am si blogul deci pana la urma toate sunt bune.

    Si DA! Am avut o matusa care m-a incurajat cateodata si asta a contat foarte mult! Si mai aveam o profa de JUDO care spunea ca sunt fenomenal! SI asta a contat extrem de mult! Vorbele de incurajare conteaza EXTREM de mult!

    Imi place cum scrii, din inima! Tine-o tot asa!

  2. Multumesc, Raluca, pentru ceea ce scrii! Ma regasesc in articolele tale si rezonez cu parerea exprimata in ele. Acest articol nu face exceptie: citindu-l, mi-am adus aminte cat de mult au contat si in viata mea, mai ales in cea de copil, incurajarile si vorbele bune, si mai ales, cat de mult le-am simtit lipsa atunci cand ele nu apareau decat de la o singura persoana care avea incredere in mine: mama. Pentru restul lumii parea ca nu valorez mult, dar, cu toate astea, parca mereu am stiut in interiorul meu ca am si eu ceva special care ar merita apreciat. Doar ca ar fi contat enorm sa am acele validari din exterior. Desi acum aceasta nevoie e mult mai mica decat in trecut, cuvintele frumoase si de incurajare au o putere mare asupra mea. Trec printr-o perioada lunga de stres care si-a pus amprenta asupra chipului meu si nu numai, asa ca incepusem sa cred ca arat destul de rau din cauza asta, ma simteam „varza”. Dar ieri, in oras fiind, un om al strazii mi-a spus: „Esti foarte frumoasa, sa nu uiti si sa fii constienta de asta.” Am zambit si inima mea radea si ea. Acele cuvinte au avut forta sa imi schimbe starea instant si mi-am zis in sinea mea cat de prostuta am fost sa cred vreodata ca sunt altfel decat frumoasa.
    Asa ca da, o vorba buna poate lumina un suflet.
    Te imbratisez cu drag!

  3. Esti minunata Raluca!Ma bucur de fiecare data cand iti citesc articolele!…ma simt de parca-mi esti alaturi si esti cea mai buna prirena a mea!….desi sunt departe de tara-Canada si trec print-o depresie, caci mi-am pierdut incederea in oameni nemaistiind care e cu adevarat adevarat, tu imi dai speranta ca inca exista prietenie adevarata si oameni carora chiar le pasa si nu fac lucrurile doar pentru propria lor imagine sau interes…Imi doresc sa am o prietena ca tine, deschisa si sincera si careia sa-i pese cu adevarat…si in acelasi timp sa fiu si eu o astfel de prietena!Te pup si te imbratisez!

Leave a Response