close

Faptul că ai multe resurse (interioare sau exterioare) la dispoziție nu este motiv de superioritate, ci de responsabilizare.

Că tu faci, poți, că ești superior altora…poate să fie real. Problema este când te identifici cu superioritatea ta și în loc să întinzi o mână și celor de lângă tine, te coafezi repede cu puterea ce ți-o dă abilitatea, talentul, imaginea ta specială.

Resursele pe care le ai (inteligență, memorie, luciditate, dexteritate, talente, etc) sunt din partea vieții și se vor a fi folosite tot pentru viată. Altfel, le risipești.

Să nu te intereseze cum îți folosești resursele e ca si cand primești semințe pentru a planta roșii în grădină, și tu pui câteva semințe într-un ghiveci de flori și aștepți bucuros să iasă O ROȘIE! Păi tu ai fost făcut să plantezi o grădină, ce dracu faci cu o roșie?

De fiecare dată când te simți mândru că ești tare și ai niște resurse bogate, deci ești special prin ceva, amintește-ți că alea le ai pentru a planta grădina, nu pentru a pune o samânță într-un ghiveci ca să te bucuri tu de el și să-ți spui ce roșie frumoasă ai. A TA.

Cam asta facem noi când înțelegem prost independența pe care ne-o dorim. Să nu depinzi de alți oameni, să-ți cauți resursele doar în interiorul tău, să-ți depășești limitele singur. De fapt aici, căutăm doar puterea dată de o poveste pe care ne-o spunem și ne face să ne simțim mai deosebiți decât restul. Or` viața vrea alt gen de putere.

Nimic nu este al tau si nimic nu ți se cuvine, cu excepția acestui moment.

Această clipă, bună sau rea, este singura pe care o deții și tot ce ai sigur in aceasta lume. Restul sunt resurse (cadouri) pe care trebuie sa le dai mai departe, că vin în completarea limitelor altora. Așa cum și resursele unora, vor fi o bună completare la limitele tale.

Însă noi nu dorim să avem limite pentru că asta ne ia din puterea imaginară. Indiferent că-ți dorești sau nu, că-ți convine sau nu…tot le ai!

Știu o grămadă de oameni care nu vor să accepte că nu pot face anumite lucruri.

Pentru că acceptarea și asumarea unor limite evidente, te obligă la colaborare cu ceilalți și cu viața,

Iar majoritatea și-au spus povești mentale despre ce grozavi sunt. Și culmea este că aceștia sunt și oamenii care se simt singuri.

Dacă ești atent, în secunda în care declari că te simți singur, ai minim un om care stă la fundul tău recunoscător sau răbdător, care vrea să te ajute, asculte, etc. Dar ești singur pentru că și tu ai luat decizia asta. Ori să te îndepărtezi de ceilalți, ori să nu te apropii de oameni. Și fiind blocat într-o lume mentală plină de gânduri și calcule, e normal să nu simți oamenii din jurul tău, căci e decuplat de realitate.

Ce ai, ce poți

Trebuie să te folosești de ce ai și ce poți face (să-ți vezi de treaba ta), colaborând și cu ceilalți, pentru a te putea bucura de roade. Singur, poți să plantezi o roșie în ghiveci și să te lauzi că e A TA (vezi câtă risipă?). Singur, îți poți hrăni superioritatea că ești talentat, abil, tare, plantând semințe în grădina parazitului.

Dar împreună, ne putem ajuta unii pe alții , să ne hrănim reciproc și sănătos…din grădina existenței.

Asta înseamnă că trebuie să-ți privești superioritățile în care intri și să revii la realitate, observând că nu ești cu nimic special. Dacă îți folosești resursele în sprijinul tău, apoi și a altora, acestea devin speciale. Tu ești doar uman și ancorat în realitate. Ceea ce e mare lucru.

A se face diferența dintre a colabora cu ceilalți și a profita de ei. Când ai pretenția ca un om să te ajute și tragi de el să facă/fie așa cum vrei tu, ești doar nesimțit și profiți de el, nicidecum nu colaborezi. În cazul în care nu-ți place ceea ce ți se oferă și crezi că nu mai ai altceva bun de primit, poți alege să pleci. Asta înseamnă să iei o decizie referitor la ceea ce vezi în fața ta.

Nu trebuie să intri nici în povești legate de importanța ta și cum îi poți ajuta pe ceilalți. De multe ori nu poți să ajuți, iar atunci contează să te ajuți pe tine.

Acolo unde vezi că în exterior, pentru alții nu poți face nimic, întoarce-te la tine și vezi ce treabă ai în propria viață. Lucruri banale precum ordinea în dulap sau spălatul vaselor sau observarea unor nesimțiri proprii, apoi corectarea lor…pot fi revelatoare și de mare ajutor, deci nu subestima nimic ce-ți pare mărunt.

În spatele la orice ai, faci și ești, stau și alți oameni care au contribuit la binele tău și ce trăiești acum. Și ce pare ca ai primit pe tavă, de fapt in spatele “tăvii” a fost munca bună a altora, care a ajutat la bunăstarea ta de acum.

Privind o imagine de ansamblu cu bun simț, vezi că nimic nu ar fi dat roade singur, dacă nu era și munca altora în spate. De la mic, la mare. De aceea separarea de ceilalți este o trădare gigantică a sufletului, urmată de o degradare interioară, dar și fizică.

Niciun organ nu se descurcă singur în corpul nostru. Niciun organ nu zice “eu vreau sa fiu independent, că toată puterea vine din mine”.

Toate formele de viață (în afară de om) știu ca pot funcționa bine separat…doar atâta vreme cât funcționează bine ÎMPREUNĂ.

Te îmbrățișez cu dragoste și entuziasm

Tags : featured
raluca raluca

The author raluca raluca

Leave a Response