close
no thumb
acceptance-valrose-photography

E mult mai ușor să ne dorim să schimbăm lumea în care trăim, decât să începem cu o schimbare mică la noi înșine. E atât de ușor să vrem să-i schimbăm pe ceilalți, în loc să începem să ne raportăm altfel la ei…

Cred că unul din motivele pentru care ți se pare mai eficient să schimbi lumea, decât să fii tu schimbarea pe care să o vezi în lume, este că sâmburele pe care-l plantezi în tine are nevoie de atenție, dedicație, perseverență și câteodată te poate lovi incertitudinea. Dacă te schimbi, iar lumea rămâne la fel?

Mai demult m-a întrebat o prietenă „Dar de unde știu eu că a avut loc o schimbare? Dacă mi-am schimbat doar eu unghiul din care privesc, oamenii din jur sunt la fel și eu trăiesc o iluzie?”

Ce contează? Oricum trăim o iluzie. Măcar să ne și ajute la ceva.

Și eu fac parte dintre oamenii care au vrut să schimbe ceva și pe cineva.

Când eram mică, mi-aș fi schimbat părinții. Mi-aș fi dorit să am o baghetă magică și să o îndrept spre ei, apoi să fie fericiți și să se iubească. Pe parcurs, am realizat că tot ce pot face este să fiu eu fericită și să-i iubesc așa cum sunt.

Mi-am dorit să o schimb pe mama.

Să-și dezvolte inteligența emoțională, să aleagă inteligent și să vadă viața și prin alte culori decât cele cu care era ea obișnuită.

Am început cu mine și o dată cu descoperirea mea și a capacității de a planta în mine semințe fertile, am putut dărui câte puțin și mamei mele. Ar fi trebuit să mă bucur că mai citea câte-o carte recomandată de mine și participa la câte un seminar de dezvoltare personală. Chiar și la un workshop de-al meu a fost prezentă, însă cred că era prea mândră ca să mai și audă ceva. Da, cred că maică-mea e informată bine și a reținut ce i-am spus, dăruit. Dar evită să aplice în viața ei. Probabil aroma victimizării e mult mai puternică și mai savuroasă.

Așa că, de o vreme, am acceptat-o exact așa cum e. Sensibilă, prostuță, cu o minte de copil și orientată spre tragediile posibile. S-a schimbat însă modul în care mă raportez la ea. Evit să mai judec. Prefer să accept și să iubesc. În fond, mi-a fost un profesor ideal și datorită ei sunt astăzi aici și în forma asta.

Mi-am dorit să îl schimb pe tata.

Să aibă mai multă încredere în viață. Sau măcar în el. Să ia decizii mai înțelepte și în loc de critică, să folosească o armă mai eficientă Am eșuat și cu asta. Însă ar fi trebuit să mă bucur în ziua când, spunându-i cum îmi adun banii și cât de important este să ai grijă până și de mărunții din buzunar, și-a făcut o cutie și a pus în ea monezi de 10 și 50 de bani.

Am fost furioasă o perioadă bună pe el. Tocmai pentru că-l iubeam și mă temeam să mă apropii de el cu adevărat.

Acum, în prezent, l-am acceptat exact așa cum e. Om simplu, încruntat uneori, dar cu un umor genial. Critic, laș și cu furia lui interioară. Cea mai mare realizare din anul ăsta este că mi-am refăcut inima cândva zdrobită de lipsa lui și relația cu taică-meu este plină de sinceritate, deschidere și desigur, iubire. Și în cazul ăsta, m-am schimbat eu întâi și m-am deschis spre el. M-am uitat la el cu alți ochi și ca feedback, am primit un tată cum mi-a lipsit când am fost copilă. Evit să-l mai judec. Prefer să-l accept și să-l iubesc. Așa cum e. Mi-a fost și el un dascăl minunat. Și sunt recunoscătoare.

Accepți? Sau fugi?

Zilele trecute, vorbind cu sora mea despre ai noștri părinți, am realizat că lucruri care altă dată mă afectau, acum mă fac să zâmbesc.

Ne imaginam amândouă (eu și soră-mea) cum ar fi fost viața lor, dacă ar fi avut mai mult curaj să fie fericiți. Și cum arată chipurile lor resemnate acum. Visam cu ochii deschiși la o posibilitate ca ei să-și exploreze calitățile împreună cu un partener potrivit. Dar atunci am realizat că de fapt totul e perfect exact așa cum este și am spus:

„Te-ai gândit vreodată că poate unii oameni nu se nasc să-și exploreze potențialul, să fie ei deștepți, frumoși și curajoși, ci să fie profesori adevărați? Poate că istoria părinților noștrii a fost una putredă și ni s-a părut tristă la un momentdat, mai ales că alegerile lor au fost bazate pe frică și resemnare. Dar au fost cei mai buni profesori pentru noi! Iar noi ne-am învățat bine lecțiile, deci și-au îndeplinit această misiune.”

De ce să schimbi oamenii?

Poți să schimbi un om. Cu un altul.

Dar dacă încerci să schimbi mentalitățile și istoriile altor oameni, s-ar putea să plătești scump. Ce crezi? Că e de datoria ta să faci asta? Fiecare are lecțiile lui și le va învăța dacă va crede de cuvință sau e momentul potrivit. În caz contrar, e tot alegerea și consecințele  lui. Responsabilitatea ta e pentru ceea ce gândești, simți și trăiești TU.

Însă poți schimba modul cum te raportezi la ei. Calea cea mai utilă este să-i accepți. În cazul în care e vorba de cunoștințe, prieteni, poți chiar să și pleci. Dacă e vorba de familie, vei rămâne sub o formă sau alta, deci acceptarea e o soluție mai valabilă decât plecarea.

Îți impui punctul de vedere?

Adesea probabil încerci să convingi că tu ai dreptate. Și poate așa și e. Dar cu ce ajută asta relația ta? Fiecare are experiența, gândirea și felul lui de a privi lucrurile. Ce rost are să te enervezi? Schimbi mentalitatea omului sau te otrăvești pe tine?

Dacă ai accepta că cel din fața ta are o altă părere pentru că are alte limite, experiențe și hartă mentală decât tine, ce crezi că s-ar întâmpla?

Schimbarea începe cu tine

În momentul în care faci o schimbare la tine și la lumea ta, influențezi și alți oameni, chiar și fără să vrei. Pentru că facem parte dintr-un sistem și e normal ca o schimbare mică la viața ta să afecteze și viața altora.

Privește doar ce se întâmplă cu viața ta și cum e influențată când faci o modificare mică. De exemplu dacă alegi să mânânci sănătos, pare un nimic în comparație cu alte priorități ale tale. Însă mâncarea pe care o gătești va influența sănătatea ta, apoi energia ta, munca pe care o faci, emoțiile tale și implicit relațiile și rezultatele tale. Și a fost doar o schimbare mică.

Unii oameni vor avea un impact pozitiv asupra vieții tale și te vor ajuta să crești. Fii recunoscător.

Unii oameni îți vor lăsa răni de vindecat și vor fi un anti-exemplu, însă vei știi ce vrei să faci și să fii tu în schimb. Fii recunoscător.

Vei fi un exemplu pozitiv în viața unora și îi vei ajuta, așa cum și tu ai fost ajutat. Fii recunoscător.

Pentru unii oameni vei fi un exemplu prost pentru că nu rezonezi cu ei. Acceptă. Fii recunoscător.

Pe unii oameni…și poate chiar cei dragi ție, îți va fi greu să-i înțelegi, dar mai ales să-i schimbi. Acceptă-i așa. Îți sunt buni profesori. Fii recunoscător.

Viața ta este un sistem care va fi influențat în mod direct sau indirect de gândurile, emoțiile și acțiunile tale. Fii recunoscător.

Vrei să ai o certitudine că lumea în care trăiești și oamenii cu care te întâlnești  se vor schimba? Tu ești singura certitudine și garanție pe care o poți avea. Lasă schimbarea lumii. Tu cu tine, ce faci? Ce alegi? Cum gândești? Cum și ce accepți? Ce semințe ai plantat în interiorul tău și câtă grijă ai de ele?

Te îmbrățișez cu dragoste și entuziasm

Raluca Muresan

The author Raluca Muresan

2 Comments

  1. ” Nu știu cine ești tu pentru ca nu știu bine cine sunt eu cu adevărat ” , dar ceea ce scri este foarte folositor celor ce n-au timp pt a citi cărți întregi ca sa decopere un sâmbure de adevăr … 🙂 , ei trec pe-aici , pe-acolo si i-au Esența Studiilor tale… Miilor de Carti citite si recitite uneori pt a scoate afara o fraza plină de înțeles ; le înțeleg ei oare valoarea lor ? , eu sper din suflet … Dar chiar dacă le-am înțelege cu toții aceste fraze simple , le-am aplica ; le aplicam in viata noastră de zi cu zi sau Comoditatea ne împinge in continuare spre a privi la cei de lângă noi ? Schimbarea propriilor noastre persoane cere munca… :)) O zi însorita va doresc

    1. Multumesc pentru comentariu si aprecieri Daniel. Unii citesc si aplica, altii citesc si atat, insa la fiecare vine schimbarea la momentul potrivit. O zi insorita!

Leave a Response