close
no thumb

404486_250429778372831_136905663_nPentru că mi-ai cerut să apară și secțiunea asta, azi am decis să vorbesc și despre iubire. La această categorie voi scrie articole despre tot ce implică iubirea ( din punctul meu de vedere), voi scrie și din perspectivă științifică, mici îndrumări, experiență personală și altele. Însă nu uita ce ți-am mai spus. Dezvoltă-ți gândirea critică. Nu lua nimic de bun din ceea ce citești, ci filtrează informația, vezi ce ți se potrivește și aplica ceea ce crezi că e util, adaptând la situația, personalitatea și valorile tale. 

Deși e valoarea după care mă ghidez în viață, am evitat să scriu despre asta până acum pentru că mă zbăteam să găsesc un echilibru între muncă și relații și am decis să amân până-l găsesc.

De când am pornit pe drumul ăsta m-am concentrat pe oameni, pe soluții, pe studii despre cum pot să ajut mai bine. Și consideram că iubirea doar mi-ar răpi din misiunea mea și eu vroiam să fiu cu tine, 100 % dedicată și să dau tot din mine pentru a te ajuta. Atât prin intermediul acestui site cât și în offline, dacă mă căuta cineva, lăsam tot deoparte și fie dimineață sau seara, duminică sau zi de sărbătoare fugeam să văd ce pot face acolo unde sunt chemată. Poate nu am reușit să ajut întotdeauna și am trimis unii oameni mai departe, la alți colegi de-ai mei, capabili să-i ajute în acea problemă, însă vreau să cred că un strop de iubire am lăsat oriunde am fost.

În timp, am realizat că valoarea mea primară include tot și nu are cum să răpească nicio bucățică din ce îmi place să fac. Muncă, relații, odihnă, distracție. Orice domeniu conține iubirea și îmi place să o răspândesc, primesc și respir în mine.

Da. Iubesc. Și iubesc…iubirea

Din experiențele pe care ți le-am împărtășit până acum, ai înțeles deja că în familia mea nu am văzut ce înseamnă de fapt o relație armonioasă. Cum poate dura, cum se stinge și de ce strigă oamenii? Nu înțelegeam decât ceea ce mi se spunea. Că nu există, să nu mai visez.

Dar sunt de un idealism încăpățânat și oricât m-ar fi influențat experiențele de acasă, mi-am căutat alte modele, care să-mi arate că se poate. Apoi, am pornit eu în căutarea ei (sau a mea mai bine zis) să văd că există. Așa că, astăzi îți voi spune două povești care m-au marcat și mi-au întărit credința în iubire. 

Oamenii care mi-au arătat că se poate

Primii oameni de la care am învățat, deși eram micuță(12 ani), au fost străbunicii mei. Străbunica avea 90 și el peste 95.  Nu te lăsa impresionat de vârstă. Erau mai sănătoși și energici decât mulți dintre noi. De multe ori îi întrebam de ce merg pe jos până la piață și ei spuneau că fac mișcare. Atunci spuneam că îs nebuni. Acum spun că eu sunt prea comodă.

Se iubeau unul pe altul și se priveau ca și când s-ar fi cunoscut de câteva zile, nu din adolescență. Se țineau de mână și câteodată îi priveam pe furiș, cum după masa de prânz, se pupau și-și mulțumeau.

Se și certau. Ea era mai rea de gură și când țipa o dată la el, cadea farfuria de pe masă. El calm, blând, cu ochii mari albaștri se uita la ea și spunea „Ai spus ceva draga mea?”  Se prefăcea că-i surd. L-am surprins de multe ori că nu auzea numai ce nu-i convenea. La lucrurile bune, auzul lui își revenea miraculos.

Când am întrebat-o pe străbunica mea cum se împacă așa repede după o ceartă zdravănă, când maică-mea nu vorbea o lună cu tata,  mi-a spus:

„Mamă-ta și taică-tu n-au minte. Ce să tot ții supărare? Îi spui la om ce te scoate din pepeni și dupaia râzi cu el și-l încălzești”

N-am înțeles atunci prea bine ce vroia să zică ea, însă astăzi îmi spune multe acea simplă propoziție.

Nu i-am văzut/auzit o dată să se plângă sau să spună că sunt prea bătrâni și îi doare câte ceva. Citeau și căutau să învețe diverse lucruri de la oameni. Străbunicul avea o vorbă dragă mie „Toată viața trebuie să înveți, chiar dacă până la urma tot prost mori.” Nu era în sensul rău, desigur, doar că știa el că întotdeauna se poate să știi mai mult.  Iar înainte să mâncăm, vroia să ne luăm toți în brațe, apoi zicea:  „Mâncați țucu-vă…și iertați”

Când a murit ea, după ce am plâns pe ascuns o vreme, mi-am făcut curaj să-l vizitez. Nu l-am văzut plângând și mai mult decât atât, ochii lui albastri erau senini și avea un zâmbet în colțul gurii. Maică-mea zicea că va înnebuni și cred că simțea îngrijorarea ei, căci  a spus „Nu-i nimic. Mă duc și eu la iubita mea.” Și a murit și el la scurt timp. Înfiorător de repede…și senin.

Deși eram mică și multe din conversații, priviri și înțelesuri le-am prins pe furiș, ăla a fost momentul când am zis AȘA DA! Asta vreau!

Iubire…și sâmbăta plimbare

Acum vreo doi ani, sâmbăta, am ieșit cu niște prietene într-un bar la o poveste. Pe când râdeam mai bine, intră pe ușă un cuplu de oameni în vârstă, îmbrăcați frumos.  S-au așezat la o masă, au comandat, apoi se țineau de mână și se priveau în ochi. Mă poate minți orice, însă privirea aia…era mai mult decât ce se vedea și trebuia să aflu ce e. Nu-mi puteam lua ochii de la ei, așa că într-un final mi-am făcut curaj și am mers să-i întreb, aproape direct, cum rezistă relația lor și de ce par încă îndrăgostiți?

M-am așezat lângă ei și mi-au povestit cum s-au cunoscut  și că a fost dragoste la a doua vedere. Iar din prima săptămână împreună, și-au format un obicei. Sâmbăta, se îmbrăcau frumos și ieșeau la plimbare, fără o țintă anume. Decideau pe parcurs dacă o iau la dreapta…sau la stânga și unde li se părea un loc nepretențios și mai intim( vara în parcuri, iarna în localuri) se opreau și timp de câteva ore își reaminteau cum s-au cunoscut, ce iubesc unul la celălalt și ce apreciază la relația lor. În fiecare sâmbătă.

Ei au spus că secretul relației lor durabile a constat în a avea fiecare viața lui separată și împreună, fiecare cu întregul lui, formau un noi. Vorbeau deschis despre orice, însă după o zi de muncă își lăsau problemele la ușă și intrau în casă cu iubire.

Se mai și certau, normal. Ea spunea că nu pot sta mult supărați unul pe altul și după ce spune fiecare ce-l deranjează, se folosesc de interpretări comice pentru a rezolva dificultățile. În cazul nostru, spunea el mândru „Umorul a fost cheia esențială”.

Am plecat din acel bar cu un alt moment de AȘA DA. Asta vreau! Și sunt convinsă că atât umorul, cât și plimbările lor, au întărit și reînnoit acea relație.

Te las pe tine să tragi concluziile din ce ți-am povestit, iar eu în încheiere spun doar atât. Cred în iubire! Și în umor.

Te îmbrățișez cu dragoste și entuziasm

 

 

 

Raluca Muresan

The author Raluca Muresan

8 Comments

  1. Nu zic ca nu exista, dar problema este unde mai gasesti astazi oameni care sa fie asa intelegatori unul see you altul? Mie mi s-a spus de iubita (fosta de acum) ca sunt prea intelegator see you oamenii (chiar si see you ea cand chiar poate nici macar nu merita intelegere)….cum ai putea sa fii intelegator cand vezi ca treaba asta semnifica pentru unii ca esti prost si profita de intelgerea ta? In momentul asta majoritatea oamenilor sunt concentrati pe ceea ce vor ei (unii de la altii de obicei, majoritatea relatiilor pornesc dintr-un interes, nu numai din ce trebuie, sau numai din atractie pe care multi/multe o confunda see you dragostea). Barbatii vor sex, gatit si liniste (nu neg ca astea sunt si nevoile mele primare nu neaparat in aceasta ordine), femeile vor siguranta materiala, cumparaturi , lux si multe altele (pe scurt chiar daca au tot ce iti zic ca isi doresc dupa aia imediat isi mai doresc ceva 😉 , asta nu am vazut numai la singura fata see you care am avut o relatie serioasa pana acum, ci si la alti oameni in jurul meu, chiar si la maica-mea ). Si daca tu care crezi in dragoste dai de 2-3 profitori nu mai crezi in ea ca o data e accident, a doua oara hai ca mai e cum mai e, dar daca ai dat si de al treilea asa iti vine sa iti iei campii si sa faci ce face toata lumea. E un cerc vicios din pacate care impiedica multe asemenea relatii. Fara sa vrei compari si dezvolti prejudecati see you cat avansezi in viata si iti dai seama de unele lucruri. Pe de alta parte ca sa apreciezi ceva trebuie sa lupti si sa suferi asa ca poate asa este facut sa fie.Dar tot cred ca in ziua de azi e aproape imposibila o relatie ca in acele timpuri, sunt foarte rare, poate 1% din relatii au o asemenea armonie si un asemenea echilibru, si ala vine odata see you maturitatea adevarata in urma experientei amandurora separata sau impreuna dupa caz.

    1. Prietene, tot ce-ai zis tu sunt doar chestii de suprafata. Te autolimitezi. Sunt chestii pe care societatea te invata si sunt chestii care nu sunt deloc bune. Acum depinde si in ce cercuri de oameni te invarti tu, cu ce gen de femei iesi si mai ales cum gandesti. Crede-ma ca atunci cand o s-o intalnesti pe ea, ai sa-ti dai seama ca e aleasa inimii tale. Nu ai cum sa ratezi asa ceva. Si ghici ce, nimic din ce ai fost invatat pana acum nu o sa mai conteze. Ai sa faci totul pentru ea si ea, la randul ei, are sa faca totul pentru tine. Toata treaba e sa fii pregatit ca om, pentru momentul acela.

  2. Nu mai stati sa dea norocul peste voi. Asteptati aiurea. Incercati, faceti, iubiti, iertati, aratati compasiune, vointa de a te schimba, de a te adapta. Rar, foarte, foarte rar gasesti persoana aia care sa fie perfecta din prima clipa. Ajut-o, evolueaza impreuna cu ea, dar nu-ti calca principiile si nu te minti pe tine si pe ea la inceput incercand sa fii ceea ce nu esti. N-are nici un rost, pentru ca eventual tot pe tine(cel de fiecare zi) trebuie sa te placa, nu pe tine, cel de primele luni de relatie.Nu sunt toate relatiile ca „Strangers in the Night” al lui Frank. 🙂

    PS: partea de mai sus a fost pentru comentatorii care intreaba „de ce nu da si peste mine iubirea asta?”.
    Pentru tine, superb articol. E sentimentul ala de feel good(warm, fuzzy, cum vrei sa-i zici) cand vezi pe cineva care se iubeste cu adevarat. La mine mai apare sentimentul asta si cand mai vad unii tati pe strada, ducandu-si baietelul sau fetita de mana la gradinita. E un alt tip de iubire dar uneori parca il si vezi cum radiaza din ei, cum parintele se uita la copil ca la cea mai mare realizare a lui/ei din viata iar copilul se uita la parinte cu o admiratie ca pentru o deitate (parintele e vazut ca alpha si omega, totul absolut). But, maybe I’m reading too much into this. 😉

    PPS: subscribed.

  3. Buna Raluca! Am citit cateva articole despre iubire si iertare, avand in vedere faptul ca sunt intr-o incurcatura mare datorita viitorului meu sot, sincer ma-u linistit si parca am scapat de o rana din suflet. Tu mai facut sa inteleg ca trebuie sa iert dar in acelas timp toata vina o arunc a supramea pentru toate cele intamplate. Azi-noapte am calcat peste cuvantul barbatului meu si am verificat conturile de messenger si facebook din telefonul lui, fara sa stie. Cred ca am facut o greseala ca nu mi-am stapanit curiozitatea, spun asta pentru ca ce am vazut acolo ma blocat si sincer nici acum nu stiu ce sa fac. Tare as vrea sa pot intelege multe lucruri si sa pot trece peste ele fara sa-l pierd sau sa stricmai rau relatia intre mine si sotul meu. Cred ca din vina meaa ajuns sa vorbeasca cu fostele lui iubite, sa ma trimita pe mine acasa cu planul de a merge la acea fata, si sa ii fie indiferent ca eu aflu sau nu. Cand i-am marturisit ce am facut aprape ca vroia sa renunte la mine. Imi spunea ca fac pe victima si ca sunt 10 femei la un barbat iar eu daca nui sunt vrednica il voi pierde, si tot pe mine arunca vina intamplarilor. Oare toate acestea sunt datorita mie? Multe probleme i-am creat, stres, nervi desi nu imi pot da seama unde sa stricat relatia asta si ce as putea face. Nu il mai multumesc si nici nu-i mai sunt indeajuns, asta mi-a spus-o si el, vad si eu prin comportamentul lui. Imi cer scuze ca sunt atat de directa Raluca, dar am nevoie de ajutorul tau, de sfatul tau despre iertare si schimbare, si cum pot face asta. Numi pot da seama singura. Iti multumesc ca citesti acest mesaj desi el nu este rezumatul total al nentelegerii mele. Iti doresc sa ai parte doar de binecuvintari si linise sufleteasca, o seara faina!

Leave a Response