close
Learning-to-be-alone-4

Learning-to-be-alone-4

Mulți oameni cred că sunt asemănătoare, însă sunt total diferite. Singurătatea izolează, separă, seacă. Solitudinea aduce mai aproape, vindecă, hrănește.

Izolare versus apropiere

Singurătatea este o stare în care te simți izolat de ceilalți oameni, ceva îți lipsește. Nu este neapărat să fii singur într-o cameră, căci se poate manifesta și fiind înconjurat de oameni. În general, în singurătate experimentezi o lipsă, un gol interior și te simți separat de ceilalți. Asta este o emoție care te macină, pentru că ai ales construcția unor ziduri de jur împrejurul tău.

Solitudinea este alegerea de a sta singur, fără să te simți singur. În acest caz, ai ajuns la un pact tacit cu tine, în care te-ai afundat în interiorul tău pentru a-ți îmbrățișa stări, puteri și neputințe, fără a forța lucrurile. Te aduci pe tine mai aproape și te privești cu sinceritate. Te hrănești cu energie și crești. Mai mult decât atât, solitudinea este și alegerea de a rămâne centrat în tine, fiind în același timp și cu oameni aproape, cerând ajutorul atunci când e cazul și îndepărtându-te atunci când nu mai ai ce căuta într-un loc.

Atunci când tu însuți îți ești o companie minunată, experimentezi cu ușurință solitudinea. Atunci când vrei să amâni întâlnirea cu tine sau nu-ți place compania ta, ești în singurătate.

Fugă de sine

Până când vei face din solitudine hrana ta, vei avea nevoie de ceilalți, deși adesea tot singur te vei simți și vei fugi de tine în speranța că ei îți pot umple golurile. Dragul meu, nu ai ce să umpli…privindu-ți cu detașare lipsurile, vei observa că nu-ți lipsește nimic important sau nimic din ce nu poți obține.

Dacă alegi singurătatea, te vei agăța de partenerii tăi și vei pretinde să-ți încarce timpul, mintea și inima cu ei. În lipsa lor, simți un gust amar și vrei din nou să fugi. De tine.

Singurătatea se alege? Da! De fiecare dată când te simți separat de ceilalți, ai trădat ceva din tine și viață și refuzi să vezi că toți suntem conectați sub o formă sau alta, ai ales.

De fiecare dată când alegi să fugi de tine și stările tale, pentru că nu-ți place ce vezi, alegi singurătatea. Când îi judeci pe ceilalți și intri în competiții inutile, alegi din nou. Atunci când te privești cu sinceritate și acceptare, dezbrăcându-te de aparențe, ești în solitudine, unde e bine. Te încarci cu energie din tine, conștientizând că nu ești separat de ceilalți.

Atunci când te accepți așa cum ești, solitudinea vine la pachet cu simțirea de a-ți fi suficient. Asta nu înseamnă să te închizi și să refuzi apropierea celorlalți pentru că tu ești destul pentru tine. Ci mai degrabă să fii responsabil pentru viața ta, fără să fii dependent de cineva.

Cum te accepți? Ce faci să nu te accepți? Ce vezi la tine? Ce îți spui în gând și cum te judeci/critici? Care este comportamentul tău față de tine? Dar față de ceilalți și de viață? Observă cum practici neacceptarea și apoi vei afla cum poți să faci contrariul. Răspunsurile stau în fața ta, în viața ta.

Unii oameni, când aud de “îți ești suficient ție însuți” se sperie și consideră că nu e bine, avem nevoie și de alți oameni. Problema este că ai nevoie (atașament, agățare), în loc să ai de oferit și primit. Consider că avem într-adevăr nevoie de relații armonioase, însă când nevoia asta înseamnă să te agăți și emiți pretenții de la celălalt, nu creezi relații, ci trocuri.

E trist să…

Până să vină cineva care să-ți spună că e trist să fii singur, trăiai bine mersi. Te-ai uitat la un film care ți-a plăcut și ai citit o carte pe gustul tău. Ai făcut un duș și te-ai uitat la noua pereche de blugi. Te simțeai bine cu tine și erai prezent. Apoi ai auzit că nu e bine să fi singur și e tristă situația ta. Și PAC! I-ai crezut! Brusc ai devenit posomorât și din solitudine, ai intrat în singurătate, căutând o portiță de scăpare.

Nu crede nimic din ce-ți spun ceilalți. Și mai ales, nu crede nimic din ce-ți spune mintea ta. Pune sub semnul întrebări tot ce auzi, vezi și experimentezi. Dar dacă e altfel? Cum altfel mai poate fi? Dacă e fals?

Când vine vorba de iubirea de sine, majoritatea se sperie la gândul că vor ajunge la auto-suficiență și nu vor mai avea nevoie de un partener. Să-ți fii tu ție suficient nu înseamnă că te izolezi de oameni, ci înseamnă că renunți la pretențiile și așteptările cu privire la ei. Atunci când cauți modalități de a obține ceea ce consideri că ai nevoie, fără a depinde de alții, te simți plin și nu mai ceri din exterior ceea ce-ți poți da chiar tu. Atunci îți mai rămâne un singur lucru de făcut: să dăruiești din plinul tău și să primești cu adevărat ce au să-ți ofere ceilalți.

Desigur că pe parcursul drumului vei și primi. Dragoste, aprecieri, zâmbete, îmbrățișări și atâtea altele. Însă fericirea ta nu va depinde de ele. Tot ce vei primi va fi un motiv în plus de recunoștință pentru că nu vei mai simți că ți se cuvin acele lucruri și trebuie cu orice preț să le ai.

Pe nivelul mental al singurătății, pretinzi ca ceilalți să-ți ofere spațiul sigur și confortabil de care ai nevoie. Crezi într-o anumită măsură că acele lucruri pe care le ceri sunt firești și ți se cuvin (mai ales dacă ai dăruit deja dintr-o nevoie). Având impresia că ți se cuvin, nu te poți bucura nici măcar de ceea ce primești, căci vrei mai mult.

Pe nivelul solitudinii, orice vine spre tine este un motiv de bucurie pentru că nu aștepți nimic. Ești profund recunoscător, iar asta fără să te chinui să scrii zilnic motive pentru care să mulțumești și să-ți convingi mentalul că e bine. Recunoștința este o stare care vine ca efect a ceea ce ai făcut, ales, văzut în tine.

În concluzie, observă momentele când experimentezi singurătatea și vezi ce gol încerci să acoperi agățându-te de exterior. Intră în ființa ta, observând și acceptând în liniște ceea ce este și vezi ce se întâmplă.

Și savurează momentele de solitudine, în care ești tu cu tine (chiar și înconjurat de prieteni) și te simți bine în pielea ta, cu alegerile și viata ta.

Te îmbrățișez cu dragoste și entuziasm

raluca raluca

The author raluca raluca

2 Comments

  1. În momentele mele de solitudine nu ma voi simți niciodată singur, căci toți aveți un loc special în mintea și inima mea. Te pup draga Raluca și sunt bucuros ca te însoțesc.

Leave a Response